Nasterea Domnului

Ce ar trebui să ne aducă Crăciunul din punct de vedere sufletesc?
În Ortodoxie, în fiecare an, „Hristos Se naşte”, nu doar: „S-a născut,iar colindele ne spun că:„Răsună înspre seară/Al clopotelor cânt,/Că vine, vine iară/Iisus pe-acest pământ./El vine’n leagăn verde,/De îngeraşi purtat,/Să scape lumea întreagă/De rău şi de păcat”.
,,Dacă-n fiecare zi/ Crăciunul ar veni,/ Ce bucurie ar fi, /Dacă-n fiecare zi/ Crăciunul ar veni,/ Mai buni poate am fi“.Sunt versuri luate din colinzile noastre şi care ne învață de ce ce pruncul Iisus a venit în această lume,dar ne îndeamnă şi de a fi sau a deveni mai buni.
Una dintre cele mai frumoase sărbători este cea a Crăciunului,este sărbătoare copilăriei ,pentru că pe fiecare dintre noi ne poartă pe aripile gândului în casa părintească.Am colindat în copilărie,colindăm şi acum cu aceiaşi dragoste vestind marea minune a Naşterii Pruncului Iisus în ieslea din Betleem,pe care sf. Ioan Damaschinul o numea ca fiind,, unicul eveniment nou sub soare”.În una din galeriile de pictură ale Europei, se găseşte un tablou interesant. Pe pânza aceea este Naşterea Domnului, într-un cadru atât de cunoscut: Fecioara Maria, dreptul Iosif, păstorii, ieslea, staulul cu vite. Persoane şi lucruri abia se disting din umbrele nopţii adânci, în care s-a petrecut marea taină a creştinătăţii.De unde vine lumina? Nu de la sfeşnic de lumânare, nici de la lună, nici din cer. Toată strălucirea vine de la faţa Pruncului, Care Se vede culcat pe o mână de paie la mijloc, ca de la un mic soare căzut pe pământ. Pictorul a reuşit să prindă cu măiestrie de mare inspiraţie tot înţelesul evenimentului petrecut la Betleem, înţeles pe care Biserica noastră îl cântă cu atâta bucurie, de Crăciun: ,,Naşterea Ta Hristoase,Dumnezeul nostru ,răsărit-a lumii lumina cunoştinței;că,întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție Soarelui dreptăți şi să Te cunoască pe Tine ,Răsăritul cel de sus,Doamne,slavă Ție”(tropar ,glas 4)Crăciunul este sărbătoarea copilăriei noastre şi pare a fi mai presus de toate celelalte sărbători religioase. Acum cântă pentru noi copiii la ferestre: „Astăzi S-a născut Hristos/Mesia, chip luminos.Am colindat în copilărie, colindăm la orice vârstă. La vremea înserării, ajunului, plecăm să vestim pe la casele semenilor noştri marea taină a creştinătăţii. Numai aceasta ne umple de speranţă. Numai ea ne reaminteşte, an de an, că Dumnezeu „S-a făcut Om pentru noi”, ,,s-a făcut om pentru ca omul să se poată îndumnezeii”(sf.Atanasie)şi să poată să vegheze asupra tuturor oamenilor, asupra lumii întregi şi să ne dea tuturor înţelepciunea şi puterea de a ne apăra de rele şi de a face să domnească peste tot dragostea, pacea şi bunăvoirea.Soarele dreptăţii este coborât între oameni; Dumnezeul slavei este cu noi. Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: „O, minune, ce să spun, cum să descriu această naştere? Toate mă umplu de uimire. Cel vechi în zile, Prunc! Cel Ce şade pe tron ceresc, acum culcat în iesle! Cel nepipăit, acum supus mâinilor omeneşti! Cel Ce a sfărâmat legăturile morţii, e înfăşat în scutece!”.
Ce ar trebui să ne aducă Crăciunul din punct de vedere sufletesc? Este o întrebare la care fiecare dintre noi ar trebui să aflăm şi să dăm nişte răspunsuri,pentru că dacă ne raportăm la partea materială am putea spune că avem de toate. Pentru că cei mai în vârstă au gustat şi au experimentat ce înseamnă să ai lipsuri materiale,însă întotdeuna au privit spre Dumnezeu .Şi în acest sens Alexandru Schmeman ne spune că:,,fiecare sărbătoare ne cheamă spre vederea lui Dumnezeu”,adică partea spirituală să fie deasupra celei materiale.Lumea în care trăim face însă prea puţin vizibil acest „praznic luminos“. Adesea, însă, sărbătorile înseamnă pentru omul modern zile libere şi belşug. Mese festive şi vizite la prieteni sau rude. Uităm, foarte adesea, că belşugul adevărat din aceste zile este Cel ce se coboară din Cer, şi că vizita cea mare este a Celui ce se naşte pentru mântuirea noastră. Foarte adesea, lumea păstrează din sărbătoare numai aspectul ei văzut, mercantil sau de divertisment. Conţinutul ei spiritual, miezul ei duhovnicesc este abandonat sau trăit în mod pasagager. Şi de aceea este bine să ne oprim la câteva daruri pe care ar trebui să ni le aducă Crăciunul din punct de vedere spiritual şi să reflectăm asupra lor:
1)-Linişte şi pace în suflet- Pentru cel puţin câteva zile, sufletul e mai puternic decât trupul. Pentru câteva zile patimile tac, înjurăturile nu se mai aud, iar sângele nu mai fierbe aşa tare în noi. Pentru câteva zile, orgoliul e călcat în picioare. Pacea este un cuvânt cu un conţinut adânc. Este fundamentul vieţii fiecărui om în parte, al legăturilor unul cu altul şi al întregii omeniri.Iar această pace vine de la Pruncul născut în iesle şi noi putem să cântăm cu îngerii:,,mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace şi între oameni bună voire”.
2)-Căldura familiei-Pentru alţii dintre noi, venirea lui Iisus în inima noastră a însemnat venirea acasă. Şi mă gândesc aici la fraţii noştri reveniţi din străinătate sau din alte părţi. Şi despre care ştiu că acolo unde sunt, mulţi duc o viaţă grea ,pentru că poate sunt urâţi şi invidiaţi de semenii şi fraţii lor,sunt dispreţuiţi, înjosiţi şi prost plătiţi de patronii lor; disperaţi în căutarea unui loc decent de muncă; Pentru ei, Crăciunul înseamnă căldura familiei.Fii risipiţi pretutindeni vin acasă şi se bucură împreună. Nu contează cât de mare e casa sau cât de bogată masa. Prima poate semăna cu un grajd, iar a doua cu o iesle. Importantă e căldura, bucuria unui cămin. Şi cred că acum, de Crăciun, ei înţeleg cel mai bine că în viaţă ai degeaba multe şi mărunte, dacă nu ai un “acasă”, adică un loc unde să te retragi cu drag.
3)-Îndreptarea spre celălalt-Pentru mulţi alţii dintre noi, Crăciunul înseamnă îndreptare spre celălalt. În timpul anului ne jignim, ne certăm, ne urâm, ne duşmănim, ne rănim cu patos.De Crăciun, pentru câteva zile, lăsăm armele jos din mâini şi le umplem cu cadouri. De Crăciun ne îndreptăm spre ceilalţi. Ducem daruri unui bătrân, facem o bucurie unui copil sărac şi, mai ales, măcar pentru câteva zile încercăm să ne împăcăm unii cu alţii. Să mai lăsăm de la noi, să mai iertăm o dată. Aceasta înseamnă Crăciunul: “Mâinile lui Dumnezeu” (Fiul şi Duhul) re-întinse spre oameni şi o mână de-a noastră întinsă spre celălalt. O mână prin care-l ajuţi, prin care-l ierţi sau prin care-i ceri iertare.
4)-Privirea spre Dumnezeu-aşa cum la colindă zicem:,,ce-ați văzut păstori/ sculați până-n zori/am văzut pe Nou-Născutul/pe Iisus din cer venitul/Prunc Dumnezeiesc,Fiu Dumnezeiesc. În timpul anului, tragem cât putem şi în El, sau mai ales în El. Îl înjurăm, îl uităm şi, uneori, nici măcar o dată pe săptămână nu suntem în stare să-l vizităm. Dar vine Copilul, Copilul Său, şi pentru câteva zile, praful, fumul şi mizeria noastră se ridică şi poate, după mult timp, începe să se vadă cerul. În aceste zile parcă străluceşte ceva mai mult în faţa noastră zâmbetul lui Dumnezeu. Iar Crăciunul, prin acest Copil venit direct de la El, ne ajută să-i aruncăm o privire scurtă.Spus simplu, fără a face prea multă teologie, aceasta înseamnă naşterea lui Hristos pentru mine, astăzi, în inima mea: pacea sufletului, căldura familiei, împăcarea cu ceilalţi şi vederea lui Dumnezeu. De aceea s-a născut Copilul în această lume şi aşa arată lumea mântuită de el: o lume a păcii, a iubirii, a liniştii, a împăcării şi a iertării. Întrebare: vă place această lume? Vă place cum arătăm şi cum ne simţim de Crăciun? Dacă da, atunci de ce intră atât de greu în mintea noastră faptul că de noi ţine ca lumea să arate astfel? Cine am vrea să facă pace în lume? Cine am vrea să ierte în locul nostru? Cine am vrea să aducă linişte în propria familie? Cine am vrea să privească cu ochii noştri spre Dumnezeu? Dumnezeu este Calea, ne arată Calea şi ne dă putere să mergem pe ea, dar nu poate păşi în locul nostru. De aceea vă întreb din nou: vă place sărbătoarea Crăciunului? Dacă da, vă rog ca atunci când Copilul va reintra în casă, când ieslea va dispărea, când brazii se vor despodobi şi când colindele vor înceta, vă rog, nu puneţi din nou mâna pe arme. Cei care mai aveți părinți să nu uitați să mergeți să-i colindați ,pentru că mergem la prieteni şi cunoscuți dar părinții sunt cei care ne aşteaptă nerăbdători şi cu mult drag.Cei care aveți părinții mutați din biserica luptătoare în cea triumfătoare să nu uitați să vă vă rugați pentru că datorită bunului Dumnezeu şi lor suntem ceea ce suntem azi,au investit din puținul lor,să le fim recunoscători.Să nu-i uităm şi pe cei care au nevoie de noi,de prietenia mea,de iubirea mea-dar cum să-mi exprim această prietenie?-printr-un telefon printr-o felicitare,printr-o vizită sau un simplu sms-transmițând un gând pozitiv,o binecuvântare Spre finalul acestei cuvântări vă doresc tuturor, din inimă, ca anul acesta, de Crăciun, să aveţi pace în suflet, căldură în familie, împăcare cu ceilalţi şi privirea spre Dumnezeu. Şi, mai ales, vă doresc să le aveţi nu doar astăzi, mâine şi poimâine, ci până la anul pe timpul acesta, când vă voi dori aceleaşi lucruri, dar spuse altfel. Amin.
Sărbători binecuvântate !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]