A-nceput cu-o Liturghie

Duminică....ora nouă
Se-aud clopote bătând.
Ne-am trezit mai greu...
Si-n casă
umblăm tot bolborosind.
Unul nu-si găseste-o bluză,
Altul dispozitia,
Iar copilul ,somnorosul
Să tragă de timp ar vrea....
Privind ceasul de perete
Cum se-apropie de zece,
Ies ca să pornesc mașina
Să nu fie-așa de rece.
Si-apoi ne grăbim la vale....
Că la noi in sat se știe
Rânduiala-i rânduială:
Nu-ntârzii la Liturghie....
Și-am ajuns......
ne facem cruce,
Sărutăm icoanele
Si căutându-ne locul
Scârtâim scaunele.
Si ne așezăm in grabă
Asteptând ca cele Sfinte
Să-mplinească-n fata noastră
A scripturilor cuvinte.
O liniște mă cuprinde
Când privesc icoana vie
Pe care Mântuitorul
Azi a zugrăvit-o mie:
Câtiva mosi albiti de vreme,
Pe locurile din față
Stau smeriți si parcă-asteaptă
Să învie-n altă viață.
Iar in urma lor....bătrâne
Cu năfrămi îmbrobodite,
Șușotesc o rugăciune
Împreunând mâini muncite.
Un copil lăsat in voie
Să alerge ,să se joace,
Îi scoate un pic din starea
De evlavie si pace.
Intr-un colț ,plecând urechea,
Părintele spovedește
Și in taină intâlnirea
Cu Hristos le-o pregatește.
Un diac cu păr ca neaua
Cântă slujba-n glasul lui;
Mai stâlcește din cuvinte
In ciuda părintelui.
Această icoana vie
Stă in fața mea mereu,
Si imi deschide fereastra
Către bunul Dumnezeu.
Aici am gustat întâie
Trupul Lui,Sângele Lui
Si am cântat:Aleluia!
Cu ingerii Cerului.
Așa am aflat credinta
Cea dreaptă și-adevarată
Vie,Sfântă,lucrătoare,
De eresuri nestricată.
Ce va spun,nu-s vorbe goale!
Adevăr e a mea poveste.
Și-a-nceput cu-o Liturghie:
Binecuvantată este.