Nemuritorii

Realizatori: Sitar Filip, Fechete Ana-Maria, Fechete Denisa, Bulea Simina – Şcoala Gimnazială Sita, profesor indrumator –Adriana Nistor

Nicăieri nu poţi fi părtaşul , hotărâtorul schimbării, sa ai leagănul de aer curat, să fi alintat de veselia păsărelelor, să iti vezi truda zilnică rasplăltită, să poţi contempla mai bine la minunăţia din jur ca la tară, deoarece aici şi numai aici este sălaşluită pacea adevarată pe pamânt. Dar evenimentele din natură se succed cu paşi repezi şi nu poţi să nu observi cum timpul işi pune amprenta asupra lucrurilor, lasând în urma lor, uneori doar, uşoare umbre care merită totodată atenţia noastră pentru a putea fi transmise şi generaţiilor viitoare.
Astfel şi grupa noastră, “Nemuritorii”, am hotărât să surprindem în fotografiile noastre câteva din urmele trecutului din gospodaria ţărănească a secolelor XIX-XX, vizibile şi generaţiei noastre. Aceste poze reprezintă o mică părticică din gospodăria ţărănească din satul Sita, sat atestat documentar în 1576.
Din cele mai vechi timpuri ţaranul român şi-a construit casa pe care a încercat să o îngrijească în cel mai frumos mod posibil. Casa ţăranului român a fost curată, “văruită” pe afară în albastru, cu ferestre mici, curate, acoperite cu obloane iar în vârful casei de o parte şi de alta la răsărit şi apus străjuite de o cruce, dând dovadă că este un bun creştin. În acea vreme, în sec. XIX-XX, casele se făceau din lut bătătorit ( pământ nears), mai tarziu făcându-se din cărămidă ( pământ ars). Casele vechi erau alcatuite din două sau trei camere care aveau o prispă în faţă, din această intrându-se în camera numită tindă. În cele mai multe cazuri ţăranii işi puneau la drum şi o răstignire cu chipul Domnului Isus Hristos, pentru a alunga duhurile rele, simţindu-se într-o mare siguranţă, adică păziţi de Dumnezeu. În “ocol” ( curte), ţăranul român mai avea şi o fântână cu, cumpănă, pentru necesarul de apă atât pentru familie cât şi pentru animalele din gospodarie. Ca şi anexe la gospodarie se poate remarca un grajd pentru animale şi de asemenea un “căsoi” (un grajd de dimensiuni mai mici), aflat în camp (unde avea moşia) şi unde ţaranul stătea cu animalele pe perioadele de vară.
Interiorul unei camere includea un pat sau două, după numărul persoanelor, o vatră cu cuptor sau sobă , masă , “laiţă”, şi scaune. Patul era frumos aranjat cu “lepedeu” ( cuvertură ţesută în ceară), pe care se puneau “perini” (perne), frumos cusute în motive populare, de asemenea realizate în “ceară” (război). Pe pereţii casei se aflau icoane şi “blide” ( farfurii) frumos colorate, peste care atârna un “tindeu” (prosop), realizat în “ceară” sau cusut de mână.
Cele menţionate sunt doar componentele de bază ale gospodariei ţărănesti, pe care noi le-am surprins în treacăt, şi care au făcut parte din zestrea bunicilor sau străbunicilor noştrii.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]