Nicolae Ceauşescu -de la copilul desculţ, la şeful de partid şi de stat (5)

Spuneam(scriam) că la o lună după ce şi-a luat diploma de maturitate (bacalaureat), Ceauşescu devenea licenţiat al Institutului de Ştinţe Economice „M.Lomonosov” şi diploma licenţierii poartă semnătura lui Manea Mănescu, viitor prim-ministru. Odată cu actul de condamnare a intervenţiei Tratatului de la Varşovia, ce înăbuşă „primăvara de la Praga”, Ceauşescu avea să devină răsfăţatul academiilor şi Universităţilor, care-i acordă „en gross” titluri de „doctor honoris causa” sau un loc în caleaşca reginei Elisabeta a Marii Britanii.

Pofta de adulare o va cuprinde şi pe tovarăşa Elena, care urmează (fără frecvenţă) studii la Facultatea de Chimie Industrială, pentru ca în 1978, patru cercetători să primească sarcina de a scrie o lucrare pentru ”tovarăşa”. Azi se cumpără de obicei în masă şi nu foarte scump. Şi nu se miră nimeni.

In dimineaţa când, la orele zece comisia trebuia să primească susţinerea tezei, li s-a comunicat că susţinerea s-a făcut deja la ora opt, de către o altă comisie. S-au adăugat apoi titlurile deşarte de academician, doctor, inginer-chimist. Ceea ce s-a socotit a fi pe atunci o „afacere haioasă şi scandaloasă” îndestul, se vede a fi fost un fleac, faţă de anii democraţiei noastre, când diplomele s-au cumpărat pe bani grei direct, fără probleme, scoţând pe bandă medici, economişti, jurişti, şoferi şi tot ce-şi doreşte omul cu bani.

Ascensiunea tovarăşei de viaţă a lui Ceauşescu a început „vijelios” după dezastrul marelui cutremur din 1971, când s-a dat a fi „mama” răniţilor şi calamitaţilor. Amestecul ei în politică va fi apoi tot mai pregnant şi mai nociv pentru societate şi pentru ea însăşi. Dacă lumea a perceput-o la început ca pe o fată din popor şi la locul ei, a sfârşit prin a o detesta. A impus fiilor şi Zoiei- mai ales -cu cine să aibă relaţii, astfel că de la „Lenuţa”, avea să fie apelată „Leana”, apoi „coana Leana” şi mai apoi ”Codoaşa aia bătrână”.