Nicolae Moldovan: Fratele meu este omul care vrea și poate să fie ALESUL TĂU!

Joi, 12/06/2012 - 16:58

Nicolae Moldovan, primarul orașului Beclean

View the full image

Niciodată nu m-am hazardat să susțin oameni în care nu cred și despre care nu știu cum sunt și ce pot face ei, în primul rând, ca ...oameni! Întotdeauna am ales să dau încrederea mea celor care sunt ca și mine: știu și vor să muncească, știu și vor să facă bine comunității din care provin, dar mai ales știu și înțeleg sensul cuvintelor ONOARE și MÂNDRIE.

Sunt Nicolae Moldovan, primarul orașului Beclean. De 12 ani m-am pus în slujba semenilor mei și tot de atâta timp dovedesc, în fiecare moment, că nu este deloc greu să faci bine, dacă îți dorești acest lucru. Dar nu despre mine și ceea ce fac eu în fruntea administrației publice locale din Beclean vreau să vă vorbesc acum, ci despre omul în care cred mai mult decât în oricine că poate să ne reprezinte cu demnitate în Parlamentul României: Ioan Deneș, candidatul USL la Senat, în Colegiul 2. Este ușor să vorbesc despre el, în postura de candidat, din simplu motiv că este fratele meu. Pe el îl cunoasc mai bine decât pe oricare alt candidat, pentru că de el mă leagă totul, nu doar o relație pur profesională sau politică.

Este o mândrie să vorbesc despre candidatul Ioan Deneș, îmi este drag să vă vorbesc despre fratele meu Ioan Deneș. Pentru că este sânge din sângele meu, am împărțit aceleași bucurii și necazuri, am pornit în viață din aceeași familie cu 7 frați, am mâncat din aceeași bucată de pâine, am fost crescuți și educați la fel de părinții noștri și ne-am format ca oameni respectând aceleași valori! Ioan Deneș este fratele meu mai mare și ca oameni suntem construiți la fel: niciodată nu am uitat de unde am plecat, cuvântul dat este cuvânt onorat și preferăm să facem bine o singură dată decât rău de mai multe ori. Asemeni mie, Ioan Deneș este un om hotărât, care știe să lase loc de ”bună ziua” peste tot și știe că lucrurile se rezolvă doar cu determinare, demnitate, fără ură sau amenințări și capete plecate.

Atât eu, cât și fratele meu am învățat de la părinții noștri, dar și din lecțiile primite de la viață, că lucrurile mari se fac cu pași mici și niciodată nu poți construi ceva distrugând totul în jurul tău. Noi am ales să construim! Am ales să facem pași mici și niciodată nu am acceptat ceva ce nu ni se cuvine.

În politică, drumurile noastre au fost separate, dar întotdeauna, când binele semenilor noștri a primat, ne-am unit! De ce? Pentru că, amândoi credem că lucrurile bune nu trebuie să aibă culoare politică! Pentru că, amândoi știm să trecem peste orgolii personale sau de partid, atunci când în balanță sunt oameni și destine! Pentru că, amândoi știm că politica trebuie folosită doar ca o unealtă și nu ca un scop!

Amândoi suntem hotărâți. Amândoi suntem ambițioși. Amândoi știm ce vrem! Amândoi vrem același lucru: să trăim mândri, într-o țară cu oameni mândri! Eu, Nicolae Moldovan, demonstrez de 12 ani că dacă vrei, poți. Ioan Deneș este fratele meu, dar este omul dumneavoastră! Eu, Nicolae Moldovan, vă garantez că fratele meu, Ioan Deneș, vrea și poate să fie cu mândrie ALESUL dumneavoastră în Senatul României! Știu ce vorbesc, pentru că știu lângă cine am crescut!

Comentarii

07/12/12 09:56

Vizitator

Cel mai bun comentariu este poezia IF (Daca) a lui Rudyard Kipling:

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.