O familie cu nume predestinat: Teodora și George Dascăl

Nadia Urian Linul

Căutând printre cărțile și dosarele vechi, mai zilele trecute am găsit câteva fotografii . Deloc puține ca număr, ale unor grupuri de elevi ,avându- i în mijloc pe învățătorii lor : Teodora și George Dascăl. Cu zeci de ani , în urmă. Alte chipuri, tinere cândva, dar nu greu de a fi recunoscute. Privirea, zâmbetul…
Ale dascălilor,Teodora si George Dascal, cărora și azi le sunt rostite numele cu atâta drag, de către oamenii satului, copii odinioară, oameni maturi acum. Le așază alături de celelalte nume ce au slujit școala și i- au menținut renumele, au format oameni și au sfințit locul.
Domnii Dascăl, aveau nume predestinat, parcă. Cu atât mai mult, cu cât domnul provenea din familia de dascăli ai satului. Amândoi, absolvenți ai Școlii Normale de Fete și de Băieți, de la Gherla. Au lăsat însă un urmaș, un urmaș care le calcă pe urme , care a învățat la școala bunicilor lui și care a urcat apoi treptele universitare, la Cluj. Nu ,nu e puțin lucru !
Ca și tot ceea ce au lasat în urmă : sfat și îndrumare pentru oricine le deschidea poarta, la orice ceas din zi sau noapte, șlefuire și formare, ca elevi ai dânșilor.
Elevii domnului erau purtați prin labirintul matematicii iar cei ai doamnei, mai mici, de obicei, , mânuiau creionul și făceau din scris o adevărată artă.
Da, aceea a lucrului de mână, atât în caiet dar și la orele de lucru manual, coordonate de doamna Teodora Dascăl, în cadrul Cercurilor de Artizanat. Da, hărnicia a fost cultivată în orice vreme iar d -na învățătoare, bârgăoanca născută la Rusu Bârgăului , în familia Parasca ,a adus și a purtat tradiția și portul popular cu atâta mândrie ! L- a ridicat la rang de artă artizanală, expusă pe panourile decorative, în vitrinele de pe coridoarele școlii sau îndrumând femeile să coase, să- și îmbrace familia și casa, în mândrul strai românesc !
O parte din ceea ce s- a lucrat atunci , a rămas la loc de cinste și azi și le păstrăm cu grijă în muzeul școlar. E o altă dovadă că numele bun, nici apa nu- l spală, nici vântul nu- l suflă !
Este o onoare și un privilegiu să scrii despre foștii dascăli ai școlii, spre amintirea acelora ce i -au cunoscut ! Dânșii au slujit școala, decenii de- a rândul.
Tot ceea ce au semanat în copii s- a răsfrânt puternic asupra personalității și a modului de gândire al fiecăruia, al simțului estetic, al artei de a -și aranja locuința, cu puținul vremurilor de altădată, de a găti, de a- și cultiva grădina sau de a se purta. Au fost modele și au creat modele !
Admirați și respectați, vor rămâne mereu în mintea și sufletul sătenilor, al tuturor acelora care trec mereu pe lângă casa în care au locuit , privind peste gard și așteptând să- i vadă, pe terasă sau în curtea casei, ca odinioară, gata oricând să spună o vorbă bună ,caldă și sinceră , celor care își începeau povestea cu un simplu salut, rostit din inimă ,,Sărut mâna,d- na învățătoare !’’
DAR timpul trece neiertător, clădește sau dărâmă, dar păstreză ceea ce prin cuvânt se poate spune, ca ecou al sufletului, pentru cei care odinioară au fost ,, Familia Dascăl Teodora și George’’
Cu mult respect și prețuire !

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]