La noi

O ipostază a urâțeniei

Cornel Cotuțiu

Mă refer la cuvinte.
Colcăie în jurul nostru, în noi, o liotă de cuvinte a căror pronunțare și prezență diurnă îmi provoacă repulsie.
Concret: „deosebit”, „interesant” (au fost atât de prostituate în vremea zis comunistă, încât sunt acum goale de conținut sau, adesea, le folosim din lenea de a fi expresivi în comunicare); „șpagă”, „corupție”, „democrație” (căci din ele emană puturos imaginea unei lumi românești degradate astăzi); „fericire” (un cuvânt impostor, denumind o nălucă, o fata morgana).
Deopotrivă, mă irită cuvântul „bătrân” și, desigur, toate derivatele sale.
Reacția mea nu cred că se datorează prea mult vârstei mele, care se încadrează acestei etape – ultim compartiment al vieții. E adevărat, pentru oamenii ajunși aici nu mai sunt valabile amânările lui „mai târziu”, „apoi”, „cândva”. E minunat pentru cei care au puterea, capacitatea psihică de a trăi real urarea latinescului „Carpe diem!”Deci: Trăiește-ți clipa! Sau, mai nuanțat: Culege frumusețea zilei!
Poate reacția mea pentru vocabula „bătrân” vine de la un fel de exacerbare a posturii mele de profesor de limba și literatura română?
„Bătrân” e un cuvânt urât prin sunetele sale. Strămoșul lui latin suna frumos: „veteranus”. De-a lungul secolelor, când și-a băgat insistent coada limba slavă, prin puhoaiele de nomazi asiatici, s-au produs o seamă de transformări fonetice, până la forma actuală: bătrân. Pentru mine, consoana „b” și combinația „tr” dau celor două silabe o rezonanță înecată, bolovănoasă, abruptă.
Iar cele două vocale, care le țin companie – „ă” și „â” – sunt ca două zdrențe pe un corp, totuși, integru. Limba română e singura dintre cele neolatine (franceza, italiana, spaniola, portugheza, retro-romana etc.) care are în alfabet, în pronunție, aceste două vocale urâte! Ni le-a lăsat (ca un găinaț) conviețuirea seculară cu triburile slave (iar dintre acestea doar bulgarii mai păstrează „ă”-ul).
Cuvântul în discuție se pare că mă obsedează, devreme ce, de câte ori îl aud pronunțat, îmi rog prietenul, colegul, vecinul, neamul să nu mi-l mai rostească și le propun echivalențe, paliative cât de cât rezonabile: senectute, vârsta a treia, ultimii ani, înaintat în vârstă. Pentru mine, prefer chiar și „boșorog”, „moșneag”, dar nu… bătrân (Ptiu!).

Comentarii

29/05/17 15:46
cititor

Pentru a cata oara aceeasi poveste, dle Cotutiu? Nu mai ai nici atata tinere de minte? Daca nu ai subiecte noi, las-o in seama altora... mai cu tinere de minte.

31/05/17 11:39
Retoromana

Retoromana, domnule profesor! Ori dv. ați ajuns acuma retro de tot?

31/05/17 20:03
ady

ă, î, î din a?
Nasoale vocale. Fir-ar ea de retro românească să fie :)

04/06/17 04:40
Flaviu Baghiu

Este o materie înaltă, pentru profesioniști. Parcă înțeleg ceva, dar nu cunosc îndeajuns. Eu las subiectul să-l discute specialiștii!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5