O mişcare surpriză în Scoţia

Recent, prestigiosul cotidian britanic The Guardian a publicat o serie de articole pe o temă mai mult decât surprinzătoare, mai ales dacă privim mai cu atenţie, în materia respectivă, spre istorie.
Este vorba, neaşteptat şi surprinzător, despre un subiect fierbinte pentru Marea Britanie, subiect dezbătut cu profunzime de ziaristul Severin Carrel şi care se referă la recent apăruta problemă ridicată de către unii politicieni scoţieni care ar dori, nici mai mult, nici mai puţin decât, independenţa Scoţiei.
Iată că, după alte mişcări, cu adevărat seismice, ce au provocat în multe ţări destule controverse şi suficientă presiune, pentru a exemplifica doar cu Ţara Bascilor, un nou subiect de alertă pare a oferi motiv de îngrijorare Europei, în general, şi Uniunii Europene în special, pentru că această nouă problemă este deosebită sau poate deveni deosebit de acută, mai ales în Uniunea Europeană, sens în care autorităţile europene de la Bruxelles nu pot privi cu ochi buni astfel de tentative care numai de uniune şi unitate nu par a ţine cont.
Este evident că un astfel de subiect poate viza şi alte state, cum ar fi Grecia, Cipru, România, Slovacia, Spania, Italia etc., şi tocmai de aceea, sau poate şi de aceea, Uniunea Europeană trebuie să întreprindă acele măsuri care să argumenteze, în pofida unor curente politice centrifuge, că puterea stă în unitate, sens în care ar trebui priorizate toate măsurile majore şi care să ţintească interesul general.
Chiar dacă aceste tendinţe sunt pe alocuri în stare de embrion, ele trebuie privite cu toată atenţia pentru că construcţia numită U.E. nu merită sacrificată de dragul unei balcanizări, dar, ce e drept, toate ţările trebuie privite în cadrul UE ca ţări egale şi cu drepturi depline, pentru că U.E are un Statut ce trebuie respectat şi nu încălcat. Iar Europa vrea să fie Unită.
Şi pentru că vorbeam despre puterea unităţii, aş sublinia exemplul Germaniei care a devenit locomotiva Uniunii Europene, iar reunificarea ei a fost benefică nu numai pentru nemţi, dar şi pentru Europa şi chiar întreaga lume! Mulţi dintre noi îşi amintesc şi au înţeles semnificaţia uriaşă a dărâmării zidului Berlinului, dar această semnificaţie majoră nu trebuie trecută în derizoriu de mişcări fără noimă pentru că Regatul Unit, adică Marea Britanie este o putere a lumii tocmai prin semnificaţia naşterii sale.
Oficialităţile europene privesc cu toată atenţia spre aceste momente de servaj ale unor politicieni din ţările Uniunii Europene şi aceste îngrijorări ar trebui să tempereze, cu puterea argumentelor şi ale raţiunii, toate minţile înfierbântate ale unor minorităţi care fac valuri fără a realiza că aceste „valuri” împrăştie nu adună şi mai ales învolburează.
În această privinţă, în multe situaţii şi ocazii, România a fost privită cu admiraţie, prin modul în care a rezolvat problema convieţuirii cu minorităţile în ţara noastră, unde, spre exemplu, drepturile, inclusiv cele politice, culturale sunt garantate, dar trebuie subliniat cu fermitate că idei năstruşnice precum cea a autonomiei teritoriale, ori a unor drepturi colective sunt mai mult decât fanteziste.
Trăim, iată, nu doar sub semnul unei profunde crize economice, dar şi într-o profundă criză în care mintal lăsăm ca adversităţile, de toate nuanţele, să-şi pună pecetea pe existenţa noastră. De ce oare?
Toate popoarele au dreptul la o viaţă mai bună, mai prosperă, dar acest lucru se realizează doar în linişte, în unitate.
Adrian L. Mănarcă,
senior editor