O nouă reuniune CENACULUM. La Cîţcău

Reuniunea CENACULUM din luna iunie a. c. a avut loc la Şcoala Generală din Cîţcău (jud. Cluj), unde a fost prezent şi grupul EUPHORION (Dej). Cu această ocazie au citit: Ioan Mărginean, poezie, şi Luigi Bambulea, eseu.

Despre poemele preotului Ioan Mărginean (organizatorul şi gazda întâlnirii), au opinat: Luigi Bambulea (secretar EUPHORION), din spusele căruia am reţinut că „după ce a depăşit anumite stângăcii, Ioan Mărginean se îndreaptă spre adevărata poezie, dovedind un ton sigur, o poetică formată, fără ezitări de limbaj. Discursul său liric are sobrietate, rafinament şi inteligenţă, iar cuvântul este adesea un sacrificiu”; Aurel Podaru pretinde că a asistat la evoluţia lui Ioan Mărginean (membru fondator al Cenaclului „Grigore Silaşi” Beclean), de la condiţia sa de amator, iubitor de poezie, autor de versificaţii corecte, la aceea de poet autentic. Volumul său de debut, Inevitabila călătorie (2002) oferă cititorilor versuri în manieră clasică, cu rimă şi ritm, adică, o poezie «cuminte», cum s-ar zice, dar este de apreciat faptul că „poetul nu se falsifică, nu-şi pune măşti profitabile, nu vrea cu orice preţ să fie un poet modern. Poezia lui e un dialog permanent cu Dumnezeu, un psalm continuu în care-şi mărturiseşte suferinţele, înfrângerile, izbânzile, slăbiciunile, tăria şi, mai ales, bucuria de viaţă”. Doi ani mai târziu, apare un nou volum de versuri al lui Ioan Mărginean: Pasărea din cerul gurii care, din păcate, nu anunţa cine ştie ce noutăţi în registrul său liric. „Ruptura” se produce, însă, la a treia sa carte: Monolog lângă lampă, Editura Limes, 2006. De data aceasta, aşa cum menţionează şi poetul Ion Mureşan în textul semnat pe coperta IV, avem de a face cu «o carte gravă, o carte a crizei». „Poemul e concis, spune Podaru, e limpede, verbul e personal, plin de nerv. Un aer enigmatic învăluie cuvintele şi prelungeşte ecoul într-un spaţiu al reveriei şi reculegerii. Lirismul său e un spectacol de cuvinte şi imagini, traversat de iluzii şi mesaje, nu mai puţin enigmatice, proiecţii neliniştitoare într-un timp neliniştit. Rigoarea expresiei, sublimarea trăirilor - delicate şi transpuse într-o caligrafie discretă şi rafinată a verbului – anunţa o voce lirică distinctă în peisajul nostru editorial, fapt ce confirmă cu brio şi grupajul de poeme prezentat la întâlnirea de la Cîţcău”. Andrei Moldovan (preşedinte CENACULUM) face, ca de obicei, o analiză pe text, formulează judecăţi de valoare, nuanţează: „ Poezia românească şi-a perfecţionat mijloacele în aşa măsură încât se poate scrie – şi mulţi o fac - în mod frecvent o poezie corectă. Dar asta e o capcană şi o primejdie ce îl condamnă pe autor la un dulce anonimat, din perspectiva aşezării valorilor. Ioan Mărginean, prin grupajul prezentat, refuză o asemenea corectitudine prin aşezarea, în mod deliberat, într-un neoromantism nedisimulat, tratat în schimb cu mijloace ale modernismului, preponderent expresioniste. Astfel converteşte corectitudinea în originalitate”, conchide domnia sa. Ion Poenaru crede, şi o afirmă răspicat, că „poezia actuală nu mai operează cu imaginea de limbă, ci cu imagini de gândire”, concluzionând că Ioan Mărginean este deja „un poet cu identitate proprie”. (În încheierea discursului său, opinentul citeşte o epigramă inspirată de volumul Monolog lână lampă: „Că lumea nu mai e târzie,/Se vede şi în poezie!/Toţi se desprind de lumea calpă,/Săracu’ popa-i tot la lampă!”). Olimpiu Nuşfelean este de acord cu părerea antevorbitorilor, subliniind faptul că „grupajul prezentat e demn de tot interesul, poemele se impun prin simplitate, forţă şi capacitate de sinteză. Asta nu înseamnă, însă, că toate poemele citite sunt la fel de inspirate. Se întâmplă chiar în cadrul unui poem valoros să apară şi versuri inexpresive, dar aceste inegalităţi fac parte din natura poeziei lui Ioan Mărginean”. Ştefan Mihuţ se miră şi admiră, totodată, evoluţia spectaculoasă a poetului Ioan Mărginean, de la o poezie «în dulcele stil clasic», întâlnită în primele sale două cărţi, la adevărata poezie, cu accente de modernism. Şi crede cu tărie în destinul literar al poetului comentat.

A urmat Luigi Bambulea, cu eseul Utopia artei, o intervenţie critică despre statutul optzeciştilor şi douămiiştilor în artă. „Criticul Luigi Bambulea caută în discurs simplificarea formelor în folosul comunicării, până la simularea didacticismului, afirmă scriitorul Andrei Moldovan. Este ceea ce fac cei mai mulţi dintre eseiştii care au ceva important de spus (a se vedea, printre altele, şi stilul lui Eugen Lovinescu). Autorul ştie să utilizeze admirabil argumentele teoretice pentru împlinirea discursului critic în forma ce şi-o propune”. Aurel Podaru afirmă, printre altele: „Acest tânăr, a cărui vârstă abia a trecut pragul celor 23 de ani, continuă să mă uimească: prin deschiderea sa culturală, prin pregătirea lui solidă, mereu actualizată, încât mă întreb, pe bună dreptate, când a acumulat atâta cultură? Se vede clar că lectura pentru el nu e destindere duminicală, nici hobby, şi nici corvoadă, ci o deprindere organică, o nevoie reală. El se informează, gândeşte, evaluează atent, construieşte ipoteze, caută explicaţii şi sensuri. Comentariile sale, mustind de idei şi metafore, lasă deschisă posibilitatea unor noi interpretări, ba chiar le provoacă. Eseul acesta e o dovadă în plus. Dar Luigi este la fel de bun şi în poezie, şi în proză, el reuşind, în cadrul unor festivaluri naţionale de literatură, să obţină Marele Premiu la toate cele trei secţiuni.”

Una peste alta, întâlnirea de la Cîţcău (care a durat nu mai puţin de trei ore!) a fost una foarte reuşită. Iar după această întâlnire, CENACULUM a intrat în vacanţă. Îşi va relua activitatea în luna septembrie a acestui an.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5