O revistă pe săptămână - ASTRA fără nume

N-am mai trecut de mult prin Năsăud şi ne bucurăm să vedem că Biblioteca se numeşte „Veronica Micle” şi Casa de Cultură e „Liviu Rebreanu”. Cu alte cuvinte, lucrurile au început să poarte câte un nume. Şi atunci şi ASTRA năsăudeană, una din cele peste 70 de filiale ale Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, înfiinţată la Sibiu în 1861, s-ar putea numi cumva, pornind de la unul dintre cei 21 de academicieni ai Năsăudului sau de la alte nume, luând ca exemplu doar filiala din Iaşi, care se numeşte „Mihail Kogălniceanu”.
Până atunci, când rostim „ASTRA”, ne gândim imediat la Ioan Seni, profesorul care de mai bine de 25 de ani se identifică măreţ cu numeroase acţiuni organizate sub semnul acestei Asociaţii, atât la nivel de grup, cât şi individual, susţinând realizări şi evoluţii ale fiecărui membru în parte.
Una dintre cele mai frumoase realităţi ale Despărţământului Năsăud este revista de cultură şi opinie, „Astra năsăudeană”, ajunsă la Serie nouă, anul IV (XI), nr. 8 (34). Pe coperta întâi ne surâde un colorat ansamblu de colindători- recitatori şi un motto din Octavian Paler: „Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”. Din coperta a IV-a ne întâmpină zeci de ale coperte ale cărţilor şi revistelor sosite la redacţie.
Din paginile recentului număr, atrag atenţia în mod deosebit editorialul „Astra – aşteptări, aşteptări îndreptăţite ... ?!”, semnat de Ioan Seni, articolul „Poeţi de ieri, poeţi de azi la Salva sau despre împăcarea literaturii cu informatica”, scris de Ana Filip, şi materialul „Academia Română la 150 de ani, Academicienii năsăudeni”, de preot Maxim (Iuliu- Marius) Morariu, dar şi alte rubrici consacrate şi dedicate aniversărilor, comemorărilor, cronicilor literare, filelor de istorie, evenimentelor culturale, educaţiei, ştiinţei, actualităţii.
O astfel de revistă, la pătrar de secol, are toate atributele să vorbească despre înaintarea literaturii române, a culturii poporului român, despre naţiune, despre simţul naţional, despre identitate, aşa cum au fost ele numite, încă de la începuturi, scopuri, obiective, ţeluri, idealuri.
Citind Imnul ASTREI, nu puteam să nu facem legătura cu vreun astru: „Pe cerul nostru înnorat/ Stea mândră s-a ivit// (...) Deschideţi larg fereşti şi uşi/ Să intre raza ei.” Dar pentru a vedea lumina, trebuie să fim noi toţi purtători de idealuri.