Odă copiilor - corola de minuni a lumii!

Dacă m-ar întreba cineva – bine că nu mă întreabă ! - care ar trebui să fie Ziua Națională a României in aceste vremuri asaltate de saltimbanci politici, culturali, militari - și de alte meserii – aș răspunde că de acum și până-n veacul vecilor Ziua Națională a României ar trebui să fie ziua de ...1 iunie, adică ZIUA COPILULUI! Adică ziua speranței, ziua bucuriei, ziua în care viitorul este mereu o promisiune fermă și un îndemn la încredere, ziua în care suntem fericiți!
Ziua Copilului ca Zi Națională a românilor mi se pare mie că ar putea fi și Ziua Națională a... tuturor neamurilor zămislite de Bunul Dumnezeu pe pământ! Dacă ar fi așa, în această zi ne-am gândi nu la războiul de 100 de ani, nici ’’eliberarea’’ Kossovo-ului sau la ocuparea Crimeii așa dintr-un orgoliu...imperios și imperial, ci ne-am oglindi ’’pohtele’’ prin ochii copiilor noștri! Iar în ochii copiilor noștri nu am găsi decât lumină, zâmbet, împăcare și....speranță!
Anul acesta Ziua Copilului a trecut la Bistrița aproape neobservată! Ce-i drept dascălii noștri – cei mai buni privitori și cititori în stelele din ochii și din sufletele copiilor – nu au lăsat clipa aceasta ...netrăită! Multe așezăminte școlare au sărbătorit această zi...de dragul copiilor. Scăpate de presiunea politicienilor - care se uită la noi doar ca la un vot cîștigat sau pierdut – școlile și unele așezăminte culturale din județ au dat Cezarului ce este al Cezarului și au sărbătorit cu copiii și alături de ei așa cum s-au priceput mai bine!
În acest context, Cercul militar Bistrița – sub privirile binevoitoare ale primăriei municipiului și ale Centrului cultural municipal George Coșbuc, a declarat ziua de 1 iunie 2014 Ziua Națională a Copilului. Am zis că nu vrem războaie dar suntem conștienți că nimic nu se câștigă fără...luptă! Lupta cere însă luptători. Iar luptătorii au nevoie de comandanți ca să-i conducă. Ei bine, Marcel Avram, Aurel Muntean, Cornelia Ardelean Archiudean, Paul Muntean, Bogdan Pintea, Emilia Horoba, Ileana Tomșa – au fost merituoșii comandanți care au condus trupele de artiști care au invadat duminică 1 iunie parcul municipal! Nu mai precizez gradele și funcțiile fiecăruia. Toți sunt legați prin jurămînt de iubire de satul natal, fie el Ocnița, Urmeniș sau Silivaș. Important este că sub comanda lor artiștii Ansamblului folcloric ’’Doinița’’ – peste 70 de copiii, o companie !-, ai Ansamblului folcloric ’’Cununa grâului’’ al școlii generale din Ocnița – fix 42 de copiii și ai Ansamblului folcloric al școlii generale din Urmeniș, și ei peste 40, au evoluat artisticește in fața unui public numeros (vreo mie de iubitori ai folclorului românesc și...maghiar!) adunat în fața filigoriei din vestitul de acuma Parc Municipal! Micii artiști – evident mici doar la...stat dar mari, mari, mari la...sfat – au cucerit inimile spectatorilor de cele mai diverse vârste. Putem spune că dansurile și cântecele au ocupat efectiv și definitiv inimile dornice de...cucerire ale spectatorilor!
Numai că ’’ocupația’’ aceasta nu le-a furat nimic oamenilor! Dimpotrivă, după ce au fost cuceriți și ocupați, au fost fericiți! Pentru că este știut: să te vezi pe tine dansând este o...mândrie! Să-ți vezi copilul dansând sau cântând este o...încântare! Dar să-ți vezi nepoții îmbrăcați în straie populare dansând sau jucând – unii la vârsta la care de abia știu să alerge – este de-a dreptul o fericire divină! Iar fericirea divină a coborât în sufletele tuturor și mai ales în cele ale mămicilor topite după Zânele și Feți Frumoșii lor...
Nu putem consemna numele tuturor copiilor care s-au întrecut pe ei înșiși ca să-și fericească părinții și să încânte pe toată lumea! Important este, cred eu, faptul că ziua aceasta va rămâne una luminoasă și plină de zâmbet în sufletele lor curate ca lacrima! La fel de important este faptul că au fost copii din Urmeniș, din Ocnița dar prin Ansamblul folcloric ’’Doinița’’ – acest creuzet care transformă în bijuterie orice suflet de copil ademenit de cântec și de dans popular – la spectacol au fost copii din Bistrița, Monor, Teaca, Ghemeș, Poiana Ilvei, Monari, Budacul de Sus, Lunca-Frij, Caila, Blăjeni...
A fost 1 iunie! A fost Ziua copilului! Armata, ca de obicei, nu-și uită Eroii! Iar în această zi Eroii au fost copiii noștri minunați! Nu poate fi în fiecare zi o sărbătoare adică un spectacol oferit de copii. Însă fiecare zi poate fi o clipă de bucurie. O clipă în care, voioși sau supărați, liberi sau aparent striviți de probleme, lăsăm totul baltă și învățând de la copiii noștri zâmbim cu gura până la urechi. Așa în ciuda a tot, a toți și a toate.... Pentru că, parafrazând un poet de geniu vom încheia convinși că...
Cine are...copiii încă nu e pierdut
Cine are copii are încă...trecut
Cine are copiii are încă un dor
Cine are copiii mai are viitor....

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5