Oierii bistriţeni, în căutarea baciului salvator

Interviu cu preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine din judeţul Bistriţa-Năsăud, Ioan Câmpean

           Rep.: - Se spune că ciobanii de azi nu mai pasc oile. Le monitorizează. Aşa este?

          Ioan Câmpean: - Şi ciobănia s-a modernizat. Ciobanii noştri au celular. Beneficiarii comandă produsele noastre pe internet fiindcă fiecare oier are acasă acest mijloc modern. Dispun de aparate de radio la stână. Sunt la curent, deci, cu tot ceea ce este nou. Ca atare, oierii „monitorizează” întreaga activitate dar, totuşi, stăm zi şi noapte cu oile.

          Ioan Câmpean povesteşte despre oieri şi oi ore în şir. E plăcut să-l asculţi. Vorbeşte argumentat, aidoma unui avocat, în cunoştinţă de cauză. Ştie ce spune şi nu-ţi vorbeşte aşa, ca să se afle în treabă. Exprimă şi bucuria, dar şi greutăţile şi necazurile cu care se confruntă oierii, câţi mai sunt, din ţară şi din judeţ. Mulţi ani a fost şeful naţional al lor, al oierilor, fără sâmbrie, aşa, din dragoste faţă de cei care de mai bine de 2000 ani cresc mioriţele pe pământ românesc.

          Oierii bistriţeni se întâlnesc săptămânal (câte asociaţii mai fac asta?) la sediul Asociaţiei, acolo unde-şi spun doleanţele şi încearcă, pe cât e posibil, să-şi rezolve problemele, să-şi spună păsurile, să înţeleagă dacă oieritul mai are viitor. Că vorba ministrului de resort: astăzi oaia are doar dorinţa de a fi înţeleasă.

          Îl întreb pe preşedinte de ce a ales oaia şi dacă este înţeleasă? Îmi răspunde că această ocupaţie a moştenit-o de la moşii şi părinţii lui din Archiud. Şi alţii ca el încă se încăpăţânează să crescă oi. „Erau alte vremuri. Nu zic că erau mai bune ori mai rele. Din dragoste faţă de mioare ne ocupăm de creşterea lor. M-am ocupat de sport, am fost şeful unui club de handbal. L-am lăsat şi am trecut la oi. Mi-am înfiinţat o societate şi am purces la muncă. N-a fost uşor, dar cu greu am răzbit. Am cumpărat teren şi mi-am înmulţit efectivul ajungând, în prezent, la 2000 capete.

          Rep.: - Astăzi, este rentabilă oaia, aduce profit?

          Ioan Câmpean: - Acum suntem pe linia de plutire. Este foarte greu să rezişti. De ce? Piaţa a căzut. Dacă în urmă cu câţiva ani preţul la mielul în viu era 10-12 lei/kg, astăzi a coborât la 5-6 lei. Pentru ca un miel să îl finisăm pentru tăiere cheltuim 8-9 lei/kg. Lâna n-are niciun preţ, iar povestea cu vânzarea e de domeniul fantasticului. Nu avem cui s-o predăm, s-o vindem, nu o cumpără nimeni. Dăm 4-5 lei pe tuns şi ce câştigăm? Nimic.

          Rep.: - Ziceaţi că nu-i rentabilă oaia. Dar de ce, totuşi, îmbrăţişaţi această ocupaţie, care cuprinde sute de fermieri cu mii de oi?

          Ioan Câmpean: - Ne-am legat de această „meserie”. S-a înfiripat o legătură care nu poate dispărea, dar mă întreb cât vom mai rezista? Practic, eu n-aş putea trăi fără oi, m-am legat aşa de mult încât zi şi noapte mă simt bine în preajma lor. E o tradiţie de familie, e o ocupaţie străveche pe aceste meleaguri, aşa că oierii noştri cred, totuşi, că vor răzbi şi mai marii ţării vor înţelege că oaia trebuie protejată.

          Rep: - Cu cine lucraţi la stână, la procesarea laptelui?

          Ioan Câmpean: - Ne chinuim, lucrăm în familie, nu mai sunt ciobanii de altădată. Deşi sunt plătiţi foarte bine, dar foarte puţini vin să stea cu oile. Apoi, trebuie să te şi pricepi, să poţi sta de vorbă zi şi noapte cu oaia. Ca în orice meserie, şi aici suntem deficitari. Au cam dispărut ciobanii care să ştie toată „tehnologia” creşterii şi îngrijirii oilor.

          Rep.: - Oricum, la acest capitol, al oieritului, despre judeţul nostru se vorbeşte la superlativ.

          Ioan Câmpean: - Nu vrem să ne lăudăm, dar aşa este. Am avut, în trecut, un centru de selecţie. Am făcut şi facem şi în prezent performanţă. Bala de Bistriţa e o confirmare a acestei realităţi. Ne zbatem, ne străduim să fim mereu la înălţime. Am bătut de zeci de ori drumul la Bucureşti, am stat de vorbă cu ministrul de resort. Am cerut sprijin. 12 ani am fost preşedinte pe ţară, am colindat în multe ţări spre a face cunoscută oaia românească. De multe ori mi-am neglijat afacerea personală – 2000 de oi şi 500 hectare teren -  ca să menţin judeţul la standardul pe care-l are şi-l merită. Sunt oieri cu mare tragere de inimă, cu dorinţa de a face şi de a livra produse de calitate, cu efective mari. Să exemplificăm: Vasile Petrican, Toader Tomoroga, Ioan Timaru, Toader Podaru, Marinel Mare, Ioan Moldovan, Vasile Suciu, Grigore Andreica, Gelu Râpan, Radu Vărărean, Ioan Bucilă. Şi lista ar putea continua.

          Rep.: - Ce faceţi cu producţia obţinută de la oi, cum o valorificaţi?

          Ioan Câmpean: - Pe scurt, vă răspund la această întrebare: cu lâna, ne chinuim, brânza se trece, dar greu, iar mielul are un preţ foarte scăzut. Lumea începe să facă distincţia între produsul natural, de la stână, şi cel de altă natură. Avem beneficiari care-şi dau seama de calitatea produselor noastre şi ne solicită.

          Rep.: - În viitor, domnule preşedinte, cum vedeţi sectorul de creştere a oilor?

          Ioan Câmpean: - Dacă nu intervine statul, cei cu putere de decizie, greu ne vom putea descurca. Nu poate preşedintele de la Bistriţa să meargă în Iordania, spre exemplu, deşi am fost acolo cu mai mulţi colegi, şi să le spună celor de acolo dorinţele – ofertele vizavi de ovine. E nevoie de decidenţii ţării, miniştrii să ne deschidă doar uşa că mai departe noi, oierii, ştim ce să facem. Avem potenţial.  Spre exemplu, România este pe locul III în Europa la efective, suntem tot pe locul III la exportul de oi. Deci, avem, cum spuneam, potenţial. Trebuie doar să-l valorificăm. Dar la preţurile actuale ne vom descurca destul de greu. Repet, să vinzi mielul cu 5-6 lei/kg, când pentru a-l finisa te costă 8-9 lei/kg e prea de tot. Noroc cu subvenţiile, cu sprijinul cuplat, că altfel am falimenta. Să precizez că sprijinul cuplat este de 22 euro/cap de oaie, iar avansul de 11 euro. Important este să-l primim la timp că avem mare nevoie. Seceta nu prea ne-a ajutat. Stabulaţia este pe aproape. Să sperăm că, dacă am ales oaia vom merge cu ea mai departe.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5