„Palate” culturale DA, act cultural BA

Actul istoric de aderare a ţării la marea familie europeană a constituit un salt calitativ uriaş în direcţia modernizării satelor pe toate planurile susţinut cu sume considerabile în acest sens prin PNDR în mod deosebit, pentru protejarea mediului şi a peisajului rural, calitatea vieţii şi diversificarea activităţilor în mediul rural. Aşa se face că toate căminele culturale ale comunei Teaca au fost modernizate sau sunt în curs de modernizare, acordându-se fonduri europene până şi pentru confecţionarea de costume populare pentru ansambluri de dansuri populare acolo unde ele există, fiind vorba de satul Archiud, unde costumele populare noi aşteaptă să fie îmbrăcate de dansatorii populari din acest sat, care se mişcă cu greutate în prezent, având în vedere faptul că majoritatea sunt oameni în vârstă care nu prea au chef a se mişca în ritm de dans popular, care n-are ritm de tangou, iar tinerii care mai sunt în sat pot fi număraţi pe degete, la fel ca peste tot în mediul rural şi nu numai, motivul fiind acela că cei mai mulţi dintre ei au început să vadă lumea mai puţin ca pe o magazie de obiecte, care să fie expropriate şi predate, ci mai mult ca pe un labirint de relaţii care trebuie accesate pentru o viitoare şi posibilă integrare, faţă de bătrânii lor părinţi care s-au văzut fiecare pe sine mai mult ca proprietate, preocupaţi cu „a face ceva cu viaţa lor”.
Căminele culturale salvate de la uitare şi ruină totală arată ca niciodată, adevărate bijuterii, destinate actului cultural, dar care lipseşte aproape cu desăvârşire, locul tradiţiilor populare care le-au luminat viaţa spirituală a ţăranilor până nu demult în aceste lăcaşuri de cultură, aşa dărăpănate cum au fost, au fost luate de activităţi de servicii: închirieri pentru nunţi, pentru înmormântări, botezuri, adunări populare, sursă palidă de venituri care ajută cu mai nimic la întreţinerea acestora, „administratorii” care le gestionează neavând nicio răspundere în acest sens, toţi fiind în sistem de voluntariat, administraţia comunei neavând fonduri pentru a plăti cel puţin un post de director de centru care să coordoneze întreaga activitate culturală la nivel comunal.
Oamenii de azi ai satelor noastre au cu totul alte opţiuni decât activitatea culturală, aceştia aşteptând racordarea la gaze, alimentarea cu apă potabilă şi canalizare, asfaltarea drumurilor comunale, rosturi care să le asigure un trai civilizat impus de normele europene care le şi finanţează, trebuind doar să fie accesate şi folosite în acest scop.
Singurii intelectuali ai satelor noastre sunt îndeosebi cadrele didactice, care în trecut aveau preocupări şi obligaţii pentru activitatea culturală de la sate, ca o activitate extraşcolară. Acum, rămaşi la mai puţin de jumătate ca număr, ca urmare a desfiinţării de şcoli gimnaziale, majoritatea lor fiind navetişti, nu doresc decât să ajungă acasă, aşteptând drepturile băneşti care li se cuvin, aşa mizerabile cum sunt, care le anihilează total vreo motivaţie pentru implicarea la actul cultural faţă de care cred că nu au nicio obligaţie.
Lipsa de preocupare a factorilor de răspundere la toate nivelele pentru activitatea culturală şi artistică din cadrul căminelor culturale săteşti modernizate cu sume uriaşe din fonduri europene, este suplinită uneori de oameni inimoşi, care îşi iubesc plaiurile natale, aşa cum este preocuparea permanentă, voluntară, a îndrăgitei artiste Cornelia Ardelean, care vine deseori în satul Ocniţa, în care s-a născut, pentru a reînvia tradiţiile populare din acest frumos sat românesc, unde însă întâmpină mai probleme, izbindu-se de „uitarea” acestor tradiţii pe care o invocă bătrânii satului, preocupaţi de alte probleme „de viaţă” câtă o mai au, amintite mai sus. Din păcate „cultura” populară de la sate este înlocuită de programele TV pline de telenovele şi de „folclorul” ambiental de la crâşmele satului, căci „In vino veritas!”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5