Părintele Cristian-Iulian Ciobanu din Cipru nu-și uită obârșia și nici pe cei care i-au fost alături

Încă din fragedă pruncie, într-o perioadă în care educaṭia ateistă era pe prim plan, Cristian-Iulian Ciobanu, un copilaș gingaș de la oraș, o fiinṭă angelică a devenit o prezenṭă cotidiană în mijlocul credincioșilor ortodocși de la Joseni. Duminică de duminică, uneori și în sărbători, de mânuṭă cu bunica sa, Măriuṭa Tămaș, a început să cerceteze biserica, să îndrăgească credința creștin ortodoxă a neamului nostru românesc, să participe la pelerinajele efectuate la așezămintele de cult monahal din ṭară și la celelalte activităṭi organizate de comunitate. Preocupările sale au fost remarcate, încurajate și stimulate de regretatul, bunul și blândul păstor de suflete al comunităṭii, părintele iconom stavrofor Nicolae Simion, (născut la 13 aprilie 1928, decedat la 13 aprilie 2010, căsătorit la 13 aprilie 1955 - n.n.), care nu o dată, l-a dat drept exemplu demn de urmat de copiii de josenari. În aceste condiṭii, n-a constituit o surpriză faptul că și-a manifestat încă de mic dorinṭa de a deveni slujitor al Domnului, opṭiune pentru realizarea căreia i-a dedicat întreaga activitate. Demersul său a fost marcat de inerente încercări, obstacole și dificultăṭi, cel mai greu moment fiind fără îndoială pierderea intempestivă, în timpul anului II de facultate, a bunului său tată, Vasile Ciobanu, în vârstă de numai 43 ani, fost angajat la S.C. ˮComelf“ S.A. Bistrița, principalul său sprijin și al familiei. Cristi a fost merituos pentru că a evaluat foarte corect și exact pe întreg parcurs situaṭia și a acṭionat în consecinṭă. În acest context, într-o sesiune din toamnă și-a surprins profesorii și colegii de facultate prin faptul că s-a prezentat la mărire de notă la o materie la care în vară obṭinuse o notă foarte bună - 9. Le-a explicat că, dat fiind faptul că singura sursă de venit a familiei îl constituie salariul mamei la nivelul sau minim pe economie, nu poate risca să piardă bursa întrucât aceasta l-ar aduce în imposibilitate de a-și continua studiile. Prin sacrificii și multă muncă a reușit să depășească acea grea și dificilă perioadă și să-și finalizeze studiile universitare. După obṭinerea diplomei de licenṭă și a celei de masterat și-a continuat pregătirea pe cont propriu, înscriindu-se la studii doctorale la Universitatea Creștin Ortodoxă Aristotelios din Salonic - Grecia. În toată această perioadă pentru a se întreṭine a muncit într-o cofetărie. Prin conduita și rezultatele obṭinute și-a atras simpatia și aprecierea profesorilor îndrumători, colegilor și a tuturor celor care l-au cunoscut. După întemeierea familiei, i s-a propus un post de preot ortodox în Insula Afroditei-Cipru, zeița dragostei și frumuseții, într-o parohie situată în preajma capitalei ṭării, pe care l-a acceptat. A fost hirotonit preot la 21 noiembrie 2015, într-o zi predestinată, cu prilejul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, fiind stimat, apreciat și sprijinit de enoriași. De la 1 octombrie 2016 a fost promovat și activează în calitate de preot paroh la Biserica Ortodoxă cu Hramul ˮSfinṭilor Constantin și Elena“ din Nicosia. Părintele Cristian-Iulian Ciobanu a devenit pe parcursul anilor simpatia multor bistriṭeni și bârgăoani, care demonstrează că nu-și uită obârșia și nici pe cei care i-au fost alături. A dovedit acest lucru și cu ocazia recentei vizite, când a revenit pentru câteva zile să-și mai astâmpere dorul de cei apropiaṭi și meleagurile natale. La invitaṭia părintelui duhovnic Protosinghel Paise Pașcu și a stăreṭiei a participat la Hramul de vară al Mănăstirii ˮSfântul Ierarh Spiridon“ de la Strâmba - comuna Josenii Bârgăului la slujba oficiată de Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, s-a întâlnit cu familia părintelui Marius Cristian Pop, marele artist al României, nașii săi de cununie, cu Dr. Virginia Linul, cu rudele și cei apropiaṭi. A regretat că timpul scurt pe care l-a avut la dispoziṭie nu i-a permis să-i strângă în braṭe și să-și manifeste gratitudinea faṭă de toṭi ce l-au ajutat. Pe toṭi îi asigură, însă, de faptul că ocupă un loc special în inima și sufletul său și al familiei.