Pavel Tofan – un luptător pentru Marea Unire

       Originar din Neposul legendar, cunoscut şi sub numele de Vărarea, Petru Tofan a intrat în galeria fruntaşilor năsăudeni, alături de Victor Onişor, deputat în prima Adunare Constituantă, Iulian Marţian, coordonatorul Gărzii Naţionale din Năsăud şi Enea Grapini, membru al Consiliului Naţional Român Central, care au luptat pentru realizarea Marii Uniri de la 1 DECEMBRIE 1918. Formaţia  intelectuală a lui Petru Tofan se conturează încă de pe băncile Gimnaziului din Năsăud şi se întregeşte în urma studiilor superioare din Budapesta, unde, în 1906 obţine diploma de medic veterinar. Se afirmă cu repeziciune pe plan profesional  şi ocupă mai târziu funcţia de inspector în acest domeniu, la Cluj, de unde îşi va întoarce adesea ochii minţii spre plaiurile sale natale. Fiind un om talentat în arta scrisului, Pavel Tofan publică numeroase articole în REVISTA BISTRIŢEI, care îi sunt deosebit de apreciate în lumea rurală. Unele dintre acestea le semnează cu pseudonimul DELAVĂRAREA, fapt pentru care, în perioada 1909-1910, a fost confundat cu Liviu Rebreanu.

            În timpul primului război mondial este înrolat în armată ca medic veterinar-şef ataşat comandantului Corpului II Armată din Valea Brenta a regiunii Tirol. Din memoriile sale aflate în manuscris la Arhivele Naţionale din Bistriţa, în fondul care îi poartă numele, se desprinde imaginea acelei perioade de adânci frământări când se pregătea marele eveniment. Întors de pe frontul italian la Bistriţa, într-un concediu de 15 zile, Pavel Tofan constată că în oraş şi în întregul judeţ, atmosfera era una tensionată, iar oraşul părea un furnicar ,,proaspăt răvăşit, ale cărui furnici alergau de-a valma în sus şi-jos, în dreapta şi stânga şi iarăşi îndărăt, fără un pic de odihnă’’.

           Dintr-o legitimaţie aflată în manuscris, tot în acest fond al Arhivelor Naţionale Bistriţa, datată 5 noiembrie 1918 şi semnată de Leon Scridon şi Dionisie Maior, reiese că, ,,Pavel Tofan este membru al Sfatului Naţional Român din Bistriţa,  şi ca atare este trimis în Nepos, Feldru, Ilva Mică Sângeorz-Băi şi Maieru, pentru a organiza secţiile acestor localităţi din punct de vedere civil şi militar şi a asigura siguranţa publică’’. Această misiune de onoare şi-o duce la îndeplinire ca un adevărat luptător pentru făurirea actului naţional de la 1 Decembrie 1918. Din ,,Memorii’’ se desprind ideile sale înaintate privind unitatea naţională, idei pe care şi le-a consolidat în focul luptei de pe front.Câteva zeci de pagini sunt dedicate acţiunii de organizare a Gărzilor Naţionale de pe Valea Someşului, sunt descrise momentele de entuziasm de care sunt cuprinşi locuitorii acestui ţinut. Ţine conferinţe sub egida Astrei, are întâlniri cu intelectualii bistriţeni şi cu oamenii din satele someşene, în mijlocul cărora se deplasează pe jos sau cu căruţa, în condiţii deosebit de grele. Era convins că a sosit momentul să declare deschis în faţa oamenilor : ,, sîntem liberi.’’ Avem dreptul să hotărâm asupra sorţii şi apartenenţei noastre. Idealul nostru de sute de ani a fost şi este Unirea cu toţi fraţii noştri români, aşa că visul stramoşilor noştri şi al nostru îl vedem astăzi împlinindu-se, prin urmare, vrem să dispară hotarele artificiale dintre noi, vrem să trăim cu toţii într-o Românie Mare”

        Rămâne uimit de haosul existent in acele zile, dar mai ales de gestul soldaţilor cehi si slovaci din Regimentul de Infanterie al armatei austro-ungare staţionat la Bistrita, care, pe 24 octombrie, ,,au spart o magazie din strada Ungurească, furând efectele militare si vânzându-le populatiei’’.  Pulsul acelor zile este bine reliefat în memoriile lui Tofan: “Toata lumea românească din oraş era în mare fierbere…  Toţi simţeau că nu poate să li se întâmple nimic rău. Mai rău de cum le-a fost până acuma nu le va fi niciodată. Toţi vroiau să contribuie cu puterile lor la renaşterea unei sorţi de mai bine a neamului nostru”.

          În următoarea perioadă au fost înfiinţate gărzi naţionale in fiecare comuna. La Nepos, această formaţiune are în componenţa sa pe Cifor David, preotul Moldovan George şi învăţătorul Petre Andron. Veterinarul Tofan, cel care pe 5 noiembrie 1918 primise legitimaţia de “tribun al poporului”, amintea in memoriile sale şi despre atitudinea ostilă a ungurilor din judet, care primiseră ordin de la Partidul Maghiar din Cluj să nu execute sub nici o forma ordinele Sfatului National. Puţinele săptămâni rămase până la 1 Decembrie au fost tensionante, Sfatul Naţional bistriţean încercând din răsputeri să facă faţă situaţiei create, mai precis jafurilor, spargerilor şi răzvrătirilor din întreg judeţul.  Dar momentul împliniri marelui vis se apropia cu paşi repezi. Citând-o pe soţia lui Victor Onişor, membru în Sfatul bistriţean, Pavel Tofan scria că, atunci când s-a urcat în trenul care pleca din Bistriţa spre Alba Iulia, aceasta a zărit 37 de bistriţeni gătiţi “ţărăneşte şi cu cuşme lungi”. Insufleţiţi de cel mai adânc simţământ patriotic, ei au participat, alături de semenii lor ardeleni din alte judeţe transilvane, la Marea Adunare, care a avut loc la 1 Decembrie 1918 in oraşul Unirii. Între cei plecaţi la marele eveniment s-au aflat şi neposenii : Pavel Tofan şi Dionisie Maior, cel care, în 1927 va deveni prefectul judeţului nostru.

         

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]