Pe urmele lui AXENTE RUS din Agrieș, participant la cele două conflagrații mondiale

AXENTE RUS ( 1898-1984), fiul lui Șofronie și Teodora, s-a născut în anul 1898 la Agrieș, Comitatul Solnoc Dăbâca. La vârsta de 14 ani, bunica Irina îi cumpără o pipă pentru că îi era tare drag, fiind singurul băiat între două fete; nu știa că i-a dăruit un viciu care nu-l va părăsi întreaga viață.

În anul 1915, este încorporat, la Centrul Militar Dej- în armata maghiară- Regimentul 32 Honvezi Infanterie, contingentul 20, deși nu împlinise 18 ani; perioada de instrucție o face la Dej, unde erau mulți soldați din Agrieș și un ofițer ( cineva din neamul Fătului); a urmat plecarea la război, fiind mutat la unitatea militară din Bistrița- actualul Muzeu Județean. După un timp petrecut pe front, a dezertat cu cineva din Agrieș ( un anume Modi); a ajuns în sat, stătea ascuns tot timpul, noaptea mergea în pădure pentru a tăia pari de clăi, făcea podini la furcituri; n-a știut nimeni că este acasă, doar familia, pentru că jandarmii îl tot căutau; la un moment dat a hotărât să se întoarcă, din nou, pe front ajutat de ofițerul din satul natal, care i-a făcut acte false, rezultând că a fost spitalizat în perioada dezertării.

AXENTE RUS a luptat pe frontul din Galiția- în zona Putna- Iacobeni, Jud.Suceava, unde a fost luat prizonier de ruși, apoi a fost dus în orașul Odessa (azi, Ucraina); a fost repartizat la o familie înstărită, să ajute la muncile din gospodărie; a avut noroc că a nimerit la o familie de români cumsecade de care era apreciat pentru hărnicie, rânduială și grija dovedită în toate muncile. În anul 1917, Generalul Alexandru Averescu știind că în Rusia sunt mulți prizonieri români din Ardeal a trimis ofițeri să ia legătura cu toți românii; s-au făcut liste cu voluntarii dornici de a pleca pe front; pe aceste liste s-a înscris și moșu (n.n. bunicul AXENTE RUS), deși familia la care sta a încercat să-l oprească prin toate mijloacele, chiar făcându-i promisiunea că-i va da fata, Ileana, de soție; în zadar, dorul de familie și patrie a fost mai puternic.
A ajuns în țară, intr-o armată nou formată din voluntari, zicându-și, Averescanii; după cum bine se știe, în august 1917, a început luptele de la Mărășești, Oituz, Muncel, ș.a, la care și moșu a participat dovedind mult curaj și hotărâre în câteva bătălii decisive pentru soarta Românilor.

La 1 Decembrie 1918, AXENTE RUS se afla în gara din orașul Dej asigurând buna desfășurare a evenimentelor legate de Marea Unire; după Unire a fost nevoie de multă muncă de prevenire a unor posibile fapte nedorite, deoarece erau mulți unguri ce aveau arme ascunse și trebuiau dezarmați; la Cluj a fost găsit chiar un tun ascuns în paie; Un episod ce a fost reținut de urmașii lui AXENTE RUS s-a derulat atunci când acesta s-a întors din război; familia nu mai știa nimic despre el, îl credeau mort; când a ajuns în sat era noapte, dar s-a întâlnit cu preotul satului care i-a spus că părinții nu mai stau pe Milere (n.n. toponim a satului Agrieș) și au cumpărat casa lui Aizic; așa că preotul l-a sfătuit să meargă împreună acasă și să nu le spună pentru a nu le produce un șoc emoțional; i-a luat cu binișorul pe părinți zicând că este un soldat întors de pe front și nu are unde dormi; din vorbă în vorbă le-a spus cine este; Nu a stat prea mult acasă, în anul 1919, a fost chemat, din nou, la arme; puțină lume știa/ știe că în Ungaria s-a încercat formarea unui stat comunist; forțele maghiare au atacat noul stat Cehoslovacia și trupele române din Transilvania; în replică armata română a intrat pe teritoriul Ungariei, înlăturând guvernul comunist ( n.n.condus de Bela Kun ); armata română a ocupat Budapesta ( aug.- oct.1919), dupa care s-a retras; îmi zicea moșu că ungurii îi batjocoreau pe români, le spunea opincari, iar când au ocupat Budapesta ca să le facă în ciudă ungurilor au arborat o opincă mare pe clădirea Parlamentului din Budapesta.

Pasiunea lui AXENTE RUS au fost caii; dacă îi plăcea un cal făcea tot posibilul să-l cumpere; a fost și la Reghin după două iepe, dar adeseori din aceste tranzacții ieșea în pierdere; a povestit apropiaților ce a pățit când a luat cu împrumut bani din bancă pentru a cumpăra o suprafață de pământ pe Milere; asta s-a întâmplat în timpul crizei ( n.n. criza economică a avut loc în în perioada 1929-1933); a fost foarte greu să plătească datoria, deoarece dobânda a ajuns mai mare decât împrumutul; până la urmă a plătit, dar spunea că era mai bine să nu fi plătit pentru că la câteva săptămâni după efectuarea plății s-a dat Legea Conversiunii Datoriilor Agricole ( au fost date 4 variante ale legii în intervalul 1932-1934 ), ce anula toate datoriile către bănci.
În timpul celui de-al doilea război mondial, România a fost obligată de marile puteri, în special Germania și Italia , să cedeze N-V Transilvaniei Ungariei (n.n, Dictatul de la Viena din 30 August 1940 ); în aceste împrejurări AXENTE RUS a fost concentrat în zona de graniță și spunea că toți românii erau revoltați de atitudinea conducătorilor, care au acceptat cedarea Ardealului fără luptă;în timpul ocupației hortyste a fost dus de mai multe ori la muncă forțată, ultima oară- la Munchen, în Germania.
Spre sfârșitul războiului a fost luat prizonier de către sovietici, petrecând câțiva ani intr-un lagăr sovietic; a povestit familiei despre munca istovitoare în mină, foamea suportată dar și alte umilințe îndurate; ‘’ în lagăr era foarte greu, iar soldații care îi păzeau își băteau joc de ei; aveau câini de pază cu ei, iar când îi încolonau puneau câinii să-i muște; ca să nu fi mușcat , întotdeauna căutai să nu fi pe margini; au supraviețuit doar cei care au știut să se grijească’’ ( Rus Ioan- fiul lui AXENTE RUS) După război s-a întors la munca câmpului; a venit comunismul cu cotele la cereale, animale,lapte, etc, cenzură, îndepărtarea de biserică, o perioadă grea a vieții- dar nu singura.

Prin anii ‘’ 60 (n.n- a se citi 1960), moșul Axente bea în bufetul din Agrieș cu niște prieteni cu care a fost în război și la un moment dat lovește cu pumnul în masă, exclamând: ‘’Noi am făcut România Mare’’; atunci grupul de oameni din local iese afară, de frică să nu-i ancheteze securitatea fiind interzis a se vorbi de România Mare (n.n. Probabil, în anumite zone rurale, populația era speriată de teza comuniștilor conform căreia Marea Unire este urmarea unor acțiuni ‘’imperialiste’’; drept consecință statul român a interzis activitatea Partidului Comunist Român prin Legea Mârzescu- ministru de interne, din anul 1924).

În încheiere, menționăm că locuința din sat a lăsat-o zestre fiului mijlociu Sofronie- urmându-l pe fiul cel mic, Vasile, pe Valea Milerii; după o viață densă, în care a făcut de toate- AXENTE RUS trece pragul veșniciei, în decembrie 1984.

Mărturii consemnate de fiul său- Ioan RUS, nepotul său- Teofil Rus, păstrate cu grijă în manuscris de Horoba Alexandru- nepotul de soră- 60 de ani, domiciliat in orașul Beclean, cartierul Coldău.
 

Bibliografie Generală.
- Giurescu, C. Dinu, coord- Istoria României în date, Ed. Enciclopedică, 2003.
- Maior, Liviu- Doi ani mai devreme. Ardeleni, Bucovineni și Basarabeni în
Război 1914-1916, Ed. Școala Ardeleană, Cluj- Napoca, 2016.
- Șerban I., Voluntarii Transilvăneni și Bucovineni din Rusia în Războiul pentru
întregirea neamului 1916-1919, Ed. Aeternitas, Alba- Iulia, 2003.