Pe urmele lui Coșbuc în Bucovina

Culegerea întocmită de Ion Filipciuc, „George Coșbuc în Bucovina” (Editura Charmides, Bistrița, 2015) conține texte care atestă ecourile operei lui Coșbuc în Bucovina. În subsidiar, putem identifica o oarecare convergență a mesajului textelor adunate aici și mesajul general, evident al culegerii. Trebuie spus aici că unul dintre punctele comune ale articolelor culese în acest volum este acela că G. Coșbuc nu este doar un „poet al țărănimii”, ci un poet al universalității. Iar demersul cercetătorului tocmai în direcția aceasta se îndreaptă, dacă punem la socoteală și urmărirea eforturilor depuse de câțiva oameni de litere în vederea sărbătoririi și popularizării operei poetului năsăudean în Statele Unite ale Americii.
Pe cât de amară și reală este afirmația lui Ion Filipciuc din prefața culegerii pe care a întocmit-o, conform căreia „(...) la moara lui Coșbuc nu se mai macină nici un grăunte” (p. 9), pe atât de oportun – măcar din acest punct de vedere – este volumul pe care îl pune la dispoziția cititorilor.Fără a omite aici sprijinul financiar al Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Culegerea conține articole apărute în diverse publicații bucovinene: „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Revista Moldovei” etc. Dar în ansamblul lor, indiferent de numele autorilor, textele acestea au o importanță specială. Mai întâi, ele confirmă interesul larg al lumii literare față de opera lui George Coșbuc. Apoi, fără a insista mai mult decât s-ar cuveni, ele insistă pe ceea ce menționam în debutul textului de față, pe universalitatea operei poetului. Aproape fiecare articol cules în acest volum de Ion Filipciuc notează, direct sau indirect, amploarea poeziei coșbuciene, traversarea granițelor impuse de categorisirea, simplistă și, iată, nu întru totul fondată, de „poet al țărănimii”.
Textele cu care debutează culegerea, aparținând Aspaziei Luca și lui D. Marmeliuc investighează opera lui George Coșbuc și, într-o oarecare măsură, biografia acestuia, din perspectiva alăturării poetului unor figuri emblematice pentru literatura și cultura națională: Octavian Goga și B. Delavrancea. Atrage atenția aici maniera aplicată în care este ilustrată afirmația lui Sextil Pușcariu, conform căreia Coșbuc este „artist”, iar Goga „filosof”. Astfel,în vreme ce Coșbuc „(...) ne conduce pe nesimțite în mijlocul lumei sale și nici nu știm cum de s-a întâmplat că ne vedem deodată înconjurați de o lume întreagă, care se bucură, râde și e fericită, însă nefiind viața toată numai glumă, iarăși vin timpuri când se chinuiește rău, plânge și-și dorește moartea.” (p. 14), Goga, notează autoarea, mai sobru, „vede nevoile, sărăcia omului, vede cum e asuprit, înșelat întruna de străini, care îl întrec în egoism, experiență și șiretenie.” (p. 20)
Un lucru care trebuie menționat în receptarea critică a operei lui George Coșbuc, aspect pe care îl notează și autorul în prefața sa, îl constituie acuzele de plagiat din jurul unor poeme. Astfel că patru dintre articolele cuprinse în acest volum, aparținând lui Leca Morariu, dezbat tocmai aceste acuze, oferind inclusiv textele în limbile din care ele au fost traduse de către poetul năsăudean. Sigur, deasupra tuturor acestor elemente, se ridică bine-cunoscuta explicație a poetului însuși, inclusă de Leca Morariu într-unul din articolele sale: „Îmi țin într-o grozavă neregulă hârtiile și sunt nepăsător, scriu și public, ori scriu și rup, tot una mi-e. Iar «Baladele și Idilele» s-au publicat așa fără rând, fără interesarea mea, și s-a făcut o confusiune.” (p. 36)
Deasupra articolelor acestui volum stă prin forța și frumusețea evocării,conferința susținută de Liviu Rebreanu în Sala Fundației Carol, București (apoi prin mai multe orașe din Bucovina), conferință în care marele prozator vorbește cu familiaritate despre Coșbuc, așa cum l-a cunoscut el. Este un detaliu semnificativ pentru istoria literaturii. Începuturile literare ale marelui prozator au fost marcate de figura blândă a poetului. „Era blând și la înfățișare și la glas, timid, stângaciu. Cum a putut un om atât de dezarmat să înfrunte viața aprigă, necruțătoare, pătimașă și dornică de scandaluri din București.” (p. 52)
Fără să-mi propun a face un inventar al tuturor textelor adunate în volum, aș mai face referire totuși la două dintre ele, ambele scrise de Ion Filipciuc. Este vorba de Centenarul George Coșbuc peste Atlantic și Coșbuc, mexicanul. Dacă în primul articol, exegetul urmărește eforturile depuse de Vasile Lăpădat, Vasile Posteucă și alți oameni de litere aflați în Statele Unite de a organiza un Centenar Coșbuc(dincolo de greutățile pe care le întâmpină aceștia, rămâne ideea frumoasă a răspândirii creației poetului din Hordou în lumea întreagă),cel de-al doilea text însă, scris cu unsavuros sarcasm, semnalează apariția volumului Coșbuc, bucovineanul, îngrijit de Ion Drăgușanul, volum ce pare să abunde în inexactități și echivoc editorial, filologic, lingvistic, istoric etc.