Pe urmele Vânătorilor de Munte din Bistriţa

La 3 noiembrie 2012, se împlinesc 96 de ani de la înfiinţarea primei structuri de vânători de munte din România.
Este cunoscut faptul că apariţia armatelor, a genurilor de armă au fost determinate dintotdeauna de factorul politic internaţional.
Doctrinele militare trebuie să ţină seama de spaţiul geografic, ca element determinant în desfăşurarea acţiunilor de luptă.
Ţările cu zone muntoase din Europa, cum sunt: Elveţia, Italia, Austria, Franţa, Germania, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, acestea şi-au constituit trupe alpine, denumire dată de Munţii Alpi.
În 1872, Italia avea 20 batalioane de vânători de munte, Elveţia, la constituirea Confederaţiei, la 1848, avea companii de vânători de munte în diferite cantoane, iar în 1911 avea unităţi şi mari unităţi de vânători de munte.
În 1893, Franţa avea o divizie de vânători de munte - „Divizia Vosgilor”, iar Austro-Ungaria avea un regiment de vânători de munte „Regimentul 2 Vânători Imperial Tirolez”.
În 1914, Germania avea batalioane de vânători bavareze şi parsiene şi Regimentul de Infanterie de Gardă, toate formau „Corpul Alpin”, adus de Verdin – Franţa pe frontul Român, cu Diviziile 8, 10, 11, 12 Bavareze.
În cei doi ani de neutralitate, factorii de conducere din România au acţionat pentru întărirea capacităţii de luptă a armatei, înzestrare proprie şi comenzi de armament şi materii prime cu destinaţie militară din Italia, Franţa, Anglia, Elveţia, SUA şi Rusia.
În august 1916, România intră în război şi trece la ofensivă cu armata, pe arcul Carpaţilor, între Vatra Dornei şi Orşova, împotriva forţelor austro-ungare din Transilvania.
Ofensiva în Transilvania a fost oprită în urma pătrunderilor inamicului în Dobrogea şi ca urmare, cele trei armate române se retrag pe munţi şi luptă în cele 17 trecători.
După doi ani de experienţă de război, inclusiv în zone muntoase, inamicul aduce trupe de vânători de munte. Din cele 19 divizii din sudul Transilvaniei, 4 erau bavareze de munte şi 3 brigăzi de munte, rezultând succesul în Carpaţii Meridionali şi datorită lipsei de experienţă a trupelor române de a duce acţiuni de luptă în munţi.
Pentru factorii de decizie ai României a devenit tot mai important interesul pentru trupele de munte şi în plin război s-a decis înfiinţarea, în Armata Română, a trupelor de vânători de munte.
Prin Ordinul M.C.G. nr. 294 din 3 noiembrie 1916, Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti s-a transformat în „Corpul Vânătorilor de Munte”, are 3 batalioane a 3 companii, totalizând 2000 de oameni, comandant cpt. Virgil Bădulescu. Despre acţiunile de luptă a tinerei structuri de vânători de munte, în perioada 1917-1918, s-a scris în fiecare an în presa locală. Mai puţin se ştie despre apariţia şi existenţa vânătorilor de munte pe meleagurile bistriţene şi în zonele învecinate.
Naşterea Diviziei 2 Vânători de Munte „VIRTUS ROMANA REDIVIVA” este marcată în octombrie 1918 când Divizia 2 Infanterie, cu sediul la Iaşi, a primit spre executare de la Marele Stat Major „Tabela Md. B, litera a”, potrivit căreia a mobilizat în acelaşi oral, Cartierul Diviziei 2 Vânători, comandant General de brigadă Gheorghe Dabija.
Cartierul constituie nucleul de bază, format din 20 ofiţeri, 5 subofiţeri, 130 trupă, 25 salariaţi civili şi un detaşament de jandarmi şi se deplasează cu trenul la Brăila.
În perioada 04.12-14.12.1918, cartierul se deplasează pe calea ferată pe itinerarul Brăila, Ploieşti, Sibiu şi ia în subordine unităţile concentrate în localităţile Lupeni, Petroşani, Deva, Orăştie, Sibiu – pe linia de demarcaţie.
La 27.01.1919, cartierul general al diviziei se instalează la Sebeşul Săsesc, iar unităţile subordonate (R. 2, 3, 9, 10 Vânători şi R. 11 Infanterie, R. 24 Art., Dn. 29/4 Ob.) se instalează la Deva, Brad, Petroşani, Ilia, Gurosada şi trec la defensivă.
La 23.03.1919, divizia trece la ofensivă şi cucereşte avanposturile maghiare de pe văile Mureşului şi Crişului Alb, iar la 20.04.1919 cucereşte aliniamentul Gyula, Bekescsaba, Fehervar, Mezotur şi pe 20.04 cucereşte podul de peste Tisa de la Solnoc.
La 05.05.1919, divizia este înlocuită de D 18I şi Carei Mari, de unde este transportată cu trenul şi concentrată în raionul: Sarislau, Valea lui Mihai, Abraney, Sighet, Carei Mari, Piskot, unde este vizitată de regele Ferdinand.
La 01.06.1919, se deplasează spre vest şi la 27.07 divizia intră în rezerva Comandamentului trupelor de Transilvania, iar la începutul lunii august s-a apropiat prin marş forţat pe jos de oraşul Budapesta, iar la 06.08.1919, participă la dezarmarea populaţiei, menţinerea ordinei, strângerea armamentului.
Începând cu 17.11.1919, divizia se deplasează în ţară, ajunge la Oradea şi la 27.11.1919, divizia este cantonată în oraşele: Oradea, Cluj, Sibiu, Petroşani, Borş, Aleşd.
În aceste localităţi divizia avea în compunere: Bg. 3 V. cu R. 2 şi 3 V, Bg. 4 cu R. 7 şi 10 V. Bg. 14 Art. cu R. 24 Art. şi Dn 1/R. 29/Bg., R2 Călăraşi, B. 14 Pi., R. 2 Art. M şi până în 1923 acestea desfăşurau pregătire pentru luptă, redislocări în cadrul diviziei, aplicaţii tactice, jocuri de război, conservări de armament şi materiale.
La 01.07.1923, prin Înaltul Decret nr. 1674, Comandamentul Trupelor de munte a primit denumirea de „Corpul Vânătorilor de Munte”, comandantul onorific fiind numit Prinţul moştenitor Carol. Cu acelaşi decret, Divizia 2 Vânători de la Oradea a primit denumirea de „Divizia 2 Vânători de Munte”, comandamentul diviziei fiind redislocat la BISTRIŢA unde s-au constituit două comandamente de brigadă, Brigada 2 Vânători de Munte şi Brigada 2 Artilerie Munte, ambele dislocate în BISTRIŢA.
Primul comandant al diviziei a fost general Alexandru Teodorescu, iar comandant Bg. 2 V.M. a fost numit colonel Petre Cănciuleasca, iar al Bg. 2 Art. M – colonel Constantin Borca.
În perioada 01.08.1923 – 01.04.1937, divizia desfăşoară activităţi de pregătire de luptă în garnizoanele de dislocare Bistriţa, Zalău, Satu Mare, Sighet şi în centru de instrucţie de la Dorna Candrenilor pe muntele Ouşor, comandant de centru fiind numit locţiitorul B.8 V.M. din Bistriţa – maior Leonard Mociulschi, cu accent pe instrucţie specifică de iarnă.
În 1935, la comanda Corpului 4 Vânători de Munte – cu B. 7 V.M. la Zalău şi B. 8 V.M. la Bistriţa este numit colonel Ion Dumitrache, care în perioada februarie 1938- martie 1939 este numit şi prefect al judeţului Năsăud.
La 01.04.1937, prin Înaltul Decret nr. 1688, Corpul Vânătorilor de Munte se transformă în Comandamentul trupelor de Vânători de Munte, iar D. 1, 2 V.M. se transformă în Bg. 1, 2, 3 Mixtă Munte, fiind eliminat elementul intermediar-divizie.
La această dată Bg. 2 Mixtă munte avea în compunere două grupuri de vânători de munte: Grupa 4, 5 V.M. x 2 B. V.M., 1 Cp. Art. M, 1 Exe. V.M. călare.
Comandamentele brigăzii, al Corpului 4 V.M., Grupului 2 Artilerie Munte, B. 8 V.M. şi D. 4 T.M. erau dislocate în BISTRIŢA.
Despre activitatea brigăzii în perioada 1937-1939 şi în timpul celui de-al doilea Război Mondial, într-un număr viitor.
Ultimul comandant al brigăzii 1 Vânători de Munte, denumire dată la reînfiinţarea vânătorilor de munte din Bistriţa în 1977
General de brigadă (rz.) Ştefan Andreica