Pensia comunitară

Începând cu data de 01.01.2007, data aderării la Uniunea Europeană, România aplică prevederile regulamentelor comunitare in domeniul coordonării sistemelor de securitate socială, şi anume Regulamentul (CEE) nr. 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul comunităţii şi Regulamentul nr.574/1972 care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului nr.1408/71.
Începând cu 01.05.2010 a intrat în vigoare Regulamentul (CE) nr.883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială modificată şi completată prin Regulamentul (CE) nr.988/2009 si Regulamentul (CE) nr.987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE)nr.883/2004.
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale este desemnată:
1. instituţie competentă pentru aplicarea dispoziţiilor privind determinarea legislaţiei aplicabile;
2. organism de legătură pentru:
* acordarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boli profesionale şi accidente de muncă;
* acordarea prestaţiilor în natură în caz de boală profesională şi accident de muncă;
* stabilirea pensiilor pentru limită de vârstă, pensiilor anticipate, pensiilor anticipate parţiale, pensiilor de invaliditate şi a pensiilor de urmaş;
* acordarea ajutoarelor de deces.
Pentru aplicarea prevederilor Regulamentului 1408/71 şi ale Regulamentului 574/72, sunt desemnate ca instituţii competente:
1. casele teritoriale de pensii pentru indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă determinată de boli profesionale şi accidente de muncă; prestaţiile în natură în caz de boală profesională şi accident de muncă; pensiile pentru limită de vârstă; pensiile anticipate şi anticipate parţiale; pensiile de invaliditate; pensiile de urmaş; ajutoarele de deces;
2. unităţile specializate ale sistemelor neintegrate de pensii pentru acordarea prestaţiilor acordate conform prevederilor legislaţiei în conformitate cu care îşi desfăşoară activitatea.
Completarea şi transmiterea formularelor europene de legătură intră în sarcina instituţiei competente .
Unităţile specializate ale sistemelor neintegrate de pensii cooperează cu instituţiile corespondente din străinătate prin intermediul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care acţionează ca un sistem coordonator pentru România în domeniul de responsabilitate propriu CNPAS.
Casele teritoriale de pensii se vor putea implica în asigurarea colaborării unităţilor specializate ale sistemelor neintegrate de pensii cu cele din străinătate, putând furniza asistenţă de specialitate în instrumentarea dosarelor de pensie ale lucrătorilor migranţi.

Din punctul de vedere al calităţii persoanelor asigurate, Regulamentul 1408/71 şi Regulamentul 574/72 vizează:
- asiguraţii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, sistemelor de pensii neintegrate, precum şi asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cuprinşi în sistem atât obligatoriu, cât şi facultativ, inclusiv studenţii, care sunt sau au fost supuşi legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care sunt cetăţeni ai unui stat membru;
- beneficiarii sistemelor menţionate mai sus, chiar dacă această calitate a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 2007, respectiv înainte de 1 august 2007;
- membrii de familie şi urmaşii persoanelor menţionate la primele doua puncte;
- lucrătorii frontalieri, chiar dacă aceştia nu au reşedinţa în România, raza teritorială a asigurării fiind determinată de sediul fix şi permanent al locului de muncă sau de locul unde se desfăşoară majoritatea activităţilor profesionale, stabilit pe baza declaraţiei persoanei.
Regulamentele vizează cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, după cum urmează: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, Islanda, Norvegia şi Liechstenstein.
Regula generală de determinare a legislaţiei aplicabile este aceea a aplicării legislaţiei statului în care lucrătorul desfăşoară activitatea profesională salariată sau independentă, chiar dacă persoana în cauză are reşedinţa sau angajatorul său are sediul pe teritoriul altui stat membru.
Lucrătorul care are raporturi de muncă cu un angajator nerezident în România îşi poate asuma obligaţiile legale în ceea ce priveşte plata contribuţiilor, în numele angajatorului său.
Pentru stabilirea drepturilor de pensie de bătrâneţe (pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială), de invaliditate şi de urmaş, persoana îndreptăţită se adresează unei singure instituţii, cererea astfel depusă fiind valabilă pentru toate instituţiile la legislaţia cărora persoana respectivă a fost supusă.
În ceea ce priveşte pensiile, drepturile sunt stabilite simultan, de îndată ce o cerere unică de stabilire a fost depusă de persoana interesată, în baza tuturor legislaţiilor aplicabile lucrătorului pe perioada realizării perioadelor de asigurare sau echivalente acestora, în diferitele state membre.
Cererile pentru stabilirea dreptului la prestaţii se depun la:
-instituţia de la locul de reşedinţă al persoanei interesate, dacă lucrătorul/asiguratul sau după caz, asiguratul decedat, a fost supus legislaţiei acestei instituţii;
-instituţia statului membru la a cărui legislaţie a fost supus/ă ultima dată, dacă persoana îndreptăţită sau asiguratul decedat, după caz, nu a fost supus legislaţiei pe care o aplică instituţia de la locul de reşedinţă. În acest caz,cererea se depune de către persoana interesată direct la instituţia de instrumentare sau prin intermediul instituţiei de la locul de reşedinţă, care nu poate refuza primirea cererii pentru acordarea prestaţiilor.

Dacă solicitantul nu are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, acesta adresează cererea sa de acordare de prestaţii instituţiei statului la legislaţia căruia a fost supus ultima dată lucrătorul/asiguratul sau asiguratul decedat, după caz.
În România, cererea se adresează casei teritoriale de pensii din raza de reşedinţă respectiv, casei teritoriale de pensii în raza căreia persoana interesată sau asiguratul decedat a fost asigurat/ă ultima dată în România, în celelalte cazuri.
În cazul în care persoana interesată sau asiguratul decedat stabilit/ă în străinătate a avut ultimul loc de asigurare în cadrul unei filiale, sucursale sau orice alt sediu secundar (agenţie, reprezentanţă sau alte asemenea sedii) ale unei societăţi comerciale, casa teritorială de pensii competentă va fi cea aflată în raza teritorială în care îşi are, respectiv îşi avea sediul social societatea fondatoare/principală.
În situaţia în care solicitantul stabilit în străinătate sau asiguratul decedat a avut, respectiv are calitatea de pensionar în sistemul public de pensii din România, competenţa îi va reveni casei de pensii în evidenţa/arhiva căreia se află dosarul de pensie activ sau pasiv.
Dacă solicitantul sau asiguratul decedat stabilit în străinătate figurează în evidenţa unei case de pensii cu decizie de respingere, se va menţine criteriul de atribuire a competenţei ultimului loc de asigurare din România.
În cazul în care dosarul de pensie al beneficiarului stabilit în străinătate se află în evidenţa/arhiva unei case locale de pensii, competenţa va fi transferată, cu excepţia unor situaţii temeinic justificate, în sarcina casei teritoriale de pensii în subordinea căreia funcţionează casa locală.
Dacă beneficiarul de drepturi de pensie stabilit în străinătate îşi desemnează un mandatar având domiciliul sau reşedinţa în raza teritorială a altei case teritoriale de pensii, dosarul de pensie va fi preluat prin transfer în evidenţa casei teritoriale de pensii din raza teritorială a noului domiciliu sau reşedinţe.
În toate cazurile, dacă solicitantul se adresează altei instituţii de pe teritoriul unui stat membru decât celei competente, aceasta are obligaţia de a primi cererea şi de a o transmite instituţiei competente, indicând data la care a fost depusă cererea.
Data depunerii cererii la o altă instituţie decât cea competentă va fi considerată ca dată de introducere a cererii la instituţia competentă şi, în consecinţă, dată de referinţă în funcţie de care se apreciază legislaţia aplicabilă, îndeplinirea condiţiilor legale şi se acordă prestaţiile cuvenite.
Data depunerii cererii este înscrisă în formularul E 202 "Instrumentarea unei cereri de pensie de bătrâneţe" la rubrica 13 punctul 1, în formularul E 203 "Instrumentarea unei cereri de pensie de urmaş" la rubrica 16 punctul 1 şi în formularul E 204 "Instrumentarea unei cereri de pensie de invaliditate" la rubrica 14 punctul 1.
În cazul în care în formularul E 202 la rubrica 13 punctul 2 - "Data primei plăţi a pensiei pentru care a optat solicitantul" în statul în care se află instituţia în cauză - este înscrisă o dată ulterioară celei a depunerii cererii, drepturile de pensie se acordă în funcţie de această dată ulterioară.
Când nu poate fi stabilită, ca urmare a demersurilor dintre instituţiile implicate, o dată a depunerii cererii, se va lua în considerare data de înregistrare la prima instituţie sesizată din România din cadrul structurilor teritoriale ale CNPAS.
Chiar dacă la data depunerii cererii la instituţia altui stat membru, solicitantul nu îndeplinea condiţiile legale de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare în România, drepturile de pensie cuvenite din sistemul public vor fi acordate în baza acesteia dacă la momentul emiterii deciziei casei teritoriale de pensii condiţiile legale de pensionare sunt îndeplinite. În acest caz, drepturile se cuvin cu data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legislaţia naţională.
Dacă la momentul soluţionării cererii de acordare a drepturilor de pensie din sistemul public nu sunt îndeplinite condiţiile legale, instituţia competentă din România va emite decizie de respingere.
În sistemul public de pensii, drepturile de pensie se acordă şi se plătesc conform prevederilor legislaţiei în vigoare în România, prin luarea în considerare a datei depunerii cererii.
În cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altui stat membru, drepturile de pensie de invaliditate se acordă şi se plătesc de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data ivirii invalidităţii, stabilită conform "Instrucţiunilor referitoare la aplicarea prevederilor legate de expertizarea medicală şi a prevederilor financiare ale Regulamentului 1408/71 şi ale Regulamentului 574/72 la nivelul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale din România".
În cazul în care, prin aplicarea regulilor de atribuire a competenţei prevăzute în cadrul prezentului articol, unui beneficiar i s-ar constitui dosare de pensie la nivelul a două case teritoriale de pensii diferite, competenţa va reveni primei instituţii sesizate din România din cadrul structurilor teritoriale ale CNPAS.
Pentru depunerea cererii de pensionare în România, persoana interesată trebuie să îndeplinească formalităţile cerute de legislaţia română în vigoare şi să indice, prin completarea formularului E 207, instituţiile din statele membre la a căror legislaţie lucrătorul/asiguratul sau după caz, asiguratul decedat, a fost supus sau unde i-au fost stabilite drepturi, respectiv datele de identificare ale foştilor angajatori, în cazul lucrătorilor salariaţi, prezentând acte doveditoare în acest sens.
Exactitatea informaţiilor furnizate de solicitant trebuie să fie determinată prin documentele oficiale care se anexează formularului de cerere E 202/203/204 sau trebuie confirmate de organele competente ale statului membru de reşedinţă sau ale statului a cărui instituţie instrumentează cererea.
Dacă instituţiile corespondente din străinătate nu solicită altfel, casele teritoriale de pensii transmit cu formularele de cerere, copii ale documentelor prezentate în original de solicitanţi, certificate prin semnătura şi ştampila persoanelor autorizate.
Casele teritoriale de pensii au responsabilitatea certificării datelor personale ale solicitanţilor, înscrise pe formularele de cerere, prin verificarea actelor de identitate, de stare civilă, etc.
Instituţia competentă să primească cererea pentru acordarea de prestaţii are responsabilitatea asigurării comunicării între instituţii în procesarea completă a dosarului. În acest scop, instituţia de instrumentare asigură schimburile de documente şi informaţii între diferitele instituţii implicate şi notifică către solicitant ansamblul deciziilor luate, prin formularul E 211 denumit "Sumarul deciziilor".
Instituţia de instrumentare este obligată să informeze imediat toate instituţiile în cauză, prin intermediul formularului E202/203/204, în privinţa cererilor de prestaţii, astfel încât acestea să poată fi examinate simultan şi fără întârziere de toate aceste instituţii.
Pentru stabilirea drepturilor de pensie, instituţia care instrumentează dosarul întocmeşte, pe baza cererii persoanei interesate, formularele necesare stabilirii dreptului la prestaţii în toate statele în care persoana interesată sau, după caz, asiguratul decedat a realizat perioade de asigurare.
Pentru stabilirea drepturilor de pensie, instituţia de instrumentare întocmeşte, după caz, următoarele formulare:
a) Formularul E 202, intitulat "Instrumentarea unei cereri de pensie de bătrâneţe", E 203, intitulat "Instrumentarea unei cereri de pensie de urmaş", respectiv 204, intitulat "Instrumentarea unei cereri de pensie de invaliditate";
b) Formularul E 205, intitulat "Atestat privind cariera de asigurat în ... (România)";
c) Formularul E 207, intitulat "Certificat privind cariera asiguratului";
d) Formularul E 211, intitulat "Sumarul deciziilor";
e) Formularul E 213, intitulat "Raport medical detaliat";
f) Formularul E 001, intitulat "Formular de comunicare".
Pentru stabilirea drepturilor de pensie, instituţiile în cauză întocmesc următoarele formulare:
a) Formularul E 205;
b) Formularul E 210, intitulat "Notificarea deciziei cu privire la o cerere de pensie";
c) Formularul E 001, dacă este necesar.
Având în vedere rolul instituţiei de instrumentare de a asigura instrumentarea completă a dosarului, această instituţie are obligaţia de a retransmite formularele E 205 întocmite pentru atestarea perioadelor de asigurare şi celorlalte instituţii în cauză.
Întrucât informaţiile indicate în formularele europene de legătură servesc fiecăreia din instituţii pentru a stabili drepturile la prestaţii, este deosebit de important ca toate rubricile să fie completate într-un mod cât mai lizibil, şi de preferinţă dactilografiate.
Transmiterea acestor formulare ţine loc de transmitere a documentelor justificative, cu privire la datele pe care acestea le conţin.
Pentru acordarea prestaţiilor, fiecare dintre instituţiile implicate realizează separat totalizarea perioadelor de asigurare, ţinând cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora, realizate de lucrător în baza legislaţiilor tuturor statelor membre la care acesta a fost supus.
Luarea în considerare a perioadelor realizate conform legislaţiei altor state membre se face în măsura în care este necesar pentru completarea perioadelor de asigurare sau echivalente proprii, pentru a dobândi, menţine, redobândi dreptul la prestaţii, cu condiţia ca aceste perioade să nu se suprapună.
La totalizarea perioadelor de asigurare sunt luate în considerare şi perioadele de asigurare sau perioadele echivalente acestora realizate de persoana interesată înainte de 1 ianuarie 2007, respectiv de 1 august 2007, după caz.
Dacă legislaţia unui stat membru prevede că, pentru stabilirea dreptului, perioadele de asigurare sau echivalente acestora nu pot fi luate în considerare decât dacă au fost realizate într-o profesie care face obiectul unui regim special, într-un loc de muncă specific sau într-un termen de timp determinat, instituţia care aplică această legislaţie ţine cont de perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiei altui stat membru în cadrul unui regim corespunzător, în aceeaşi profesie, în acelaşi loc de muncă sau în termenul de timp respectiv.
Dacă o persoană nu are dreptul la o prestaţie în baza perioadelor de asigurare realizate conform legislaţiei statelor membre implicate, dreptul la prestaţie va fi determinat prin totalizarea acestor perioade cu perioadele realizate în baza legislaţiei unui stat terţ de care statele membre implicate sunt legate printr-un acord bi- sau multilateral de securitate socială şi care prevede reguli de totalizare a perioadelor de asigurare.
În cazul în care perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele care sunt utilizate de legislaţia statului membru care efectuează totalizarea, transformarea necesară în scopul totalizării se va efectua conform regulilor de conversie prevăzute în Regulamentul 574/72.
Regulile de conversie variază în funcţie de numărul de zile de lucru care sunt luate în considerare pentru stabilirea perioadei de asigurare realizate, pe parcursul unei săptămâni, de lucrătorul salariat (şase zile, cinci zile sau şapte zile), lucrătorului independent aplicându-i-se săptămâna de şase zile.
Regulile de conversie vor fi aplicate asupra totalului perioadelor de asigurare sau echivalente acestuia confirmate prin formularele E 205.
Regulamentul 1408/71 prevede diferite moduri de calcul, în funcţie de necesitatea recurgerii la totalizarea perioadelor de asigurare sau echivalente acestora.
Dacă dreptul poate fi stabilit, fără a fi necesară totalizarea cu perioade de asigurare sau echivalente acestora realizate în alte state, se efectuează un dublu calcul al drepturilor de pensie.
Primul calcul constă în stabilirea pensiei naţionale, luând în considerare numai perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei proprii.
Cel de-al doilea calcul constă în stabilirea pensiei comunitare, prin aplicarea metodei totalizare - proratizare (proporţionalizare) prevăzute de Regulamentul 1408/71, adică ţinând cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora confirmate de instituţiile tuturor statelor membre implicate, respectându-se următoarele etape:
- calculul pensiei teoretice, având în vedere totalul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora, prin aplicarea formulei naţionale de calcul;
- calculul pensiei proratizate (proporţionalizate), aferentă perioadelor de asigurare sau echivalente acestora realizate în România.
După compararea celor două pensii - naţională şi comunitară, se plăteşte cuantumul mai mare al prestaţiilor stabilite.
Fiecare instituţie competentă efectuează dublul calcul şi stabileşte pensia la care persoana interesată are dreptul, după aplicarea regulilor de non-cumul, dacă legislaţia respectivă conţine astfel de reguli.
Dacă dreptul nu poate fi stabilit decât prin totalizarea perioadelor proprii de asigurare cu perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în alte state, nu se efectuează dublul calcul, în acest caz calculându-se doar pensia comunitară, prin aplicarea metodei totalizare - proratizare (proporţionalizare).
Dacă solicitantul nu îndeplineşte simultan condiţiile, pentru acordarea prestaţiilor, prevăzute de toate legislaţiile statelor membre la care a fost supus lucrătorul/asiguratul sau asiguratul decedat, dar îndeplineşte condiţiile uneia sau mai multora dintre acestea, sunt aplicabile următoarele dispoziţii:
- fiecare dintre instituţiile competente, care aplică o legislaţie ale cărei condiţii pentru acordarea prestaţiilor sunt îndeplinite, calculează cuantumul prestaţiei datorate, prin aplicarea metodei totalizare - proratizare (proporţionalizare);
- în situatia în care persoana interesată îndeplineşte condiţiile unei singure legislaţii sau a cel puţin două legislaţii fără să fie necesar să se utilizeze perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite, aceste perioade nu se au în vedere la calculul prestaţiei, cu excepţia cazului în care luarea în considerare a perioadelor respective permite determinarea unui cuantum mai mare al prestaţiei.
Chiar dacă legislaţia naţională a unui stat membru prevede că o pensie este calculată şi acordată cu titlu definitiv, calculul şi acordarea pensiei în cazul unui lucrător migrant, ca urmare a aplicării Regulamentului 1408/71 şi a Regulamentului 574/72, au întotdeauna un caracter provizoriu.
În cazul în care suma prestaţiilor datorate de instituţiile competente a două sau mai multor state membre, în conformitate cu dispoziţiile unei convenţii multilaterale de securitate socială, nu este mai mare decât suma care ar fi datorată de aceste state membre în conformitate cu prevederile Regulamentului 1408/71, persoana în cauză va beneficia de dispoziţiile acestuia din urmă.
Pentru calculul cuantumului teoretic şi al celui efectiv/proratizat/proporţionalizat, instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede că stabilirea cuantumului prestaţiilor are la bază suma veniturilor, contribuţiilor sau majorărilor, determină veniturile, contribuţiile sau majorările ce urmează a fi luate în considerare pentru perioadele de asigurare realizate în celelalte state membre pe baza mediei veniturilor, contribuţiilor sau majorărilor aferente perioadelor de asigurare realizate potrivit legislatiei proprii.
Dacă, din cauza unei creşteri a costului vieţii, a inflaţiei, a indicelui preţurilor de consum sau din cauza unei schimbări a nivelului salariilor sau a altor cauze de modificare, prestaţiile acordate în statul membru în cauză sunt modificate cu un procentaj fix sau cu un cuantum determinat, acest procentaj sau cuantum trebuie să fie aplicat direct pensiilor comunitare, fără să fie necesară o recalculare.
În caz de modificare a modului de stabilire sau a regulilor de calcul al prestaţiilor, o recalculare va fi efectuată în conformitate cu dispoziţiile Instrucţiunilor generale de aplicare.
În cazul unei recalculări, a suprimării sau suspendării prestaţiei, instituţia care a luat decizia respectivă o notifică persoanei interesate şi fiecăreia dintre instituţiile care i-au acordat persoanei interesate un drept la prestaţii; această notificare se poate efectua direct sau prin intermediul instituţiei de instrumentare.
Cheltuielile generate de transferul în străinătate al pensiilor şi al altor drepturi de asigurări sociale şi indemnizaţii prevăzute de legi speciale acordate în cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se suportă de către beneficiari, prin diminuarea sumelor ce fac obiectul transferului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5