Pentru o lume fără foame…

 

Voluntarii grupei de lucru pe care Crucea Roşie o are de aproape patru ani la Beclean au hrănit zilele acestea un vis, acela de a oferi, din preaplinul unora, un trai normal celor care, din cauza lipsurilor esenţiale, nu-l au. Nu utopic, ci chiar pragmatic, pentru există lângă noi şi oameni care efectiv n-au ce mânca, dar şi persoane care au (consumă) (mult) mai mult decât necesarul, tinerii au stat zile întregi în magazinele din oraş, unde au abordat clienţii şi i-au convins că alături le sunt semenii care au nevoie de ajutor. Aşa au reuşit să strângă alimente cât să ajungă pentru masa pascală pe care au să o pregătească la sfârşit de săptămână peste 50 de familii din zonă, cazuri sociale grave aflate în evidenţele bisericilor şi ale primăriei.

Şi asta nu e tot. Implicarea în viaţa comunităţii locale a însemnat, de-a lungul anilor, derularea unor campanii ecologice în păduri şi pe malul Someşului, organizarea spectacolelor caritabile în sprijinul unor copii bolnavi, împărţirea tichetelor de masă şi a hainelor pentru nevoiaşi, activităţi educative în şcoli, de genul celei care i-a adus pe corigenţi în vârful unei ierarhii a valorilor, nu răsturnată, aşa cum se întâmplă mai mereu în societate, ci firească: elevii nu luaseră notă de trecere la… violenţă.

 

Când voluntariatul e mai mult decât o vorbă-n vânt…

Totul a început în urmă cu câţiva ani, mai cu seamă din aprilie 2011, când, "Din dragoste pentru oameni", inclusiv pentru români, Crucea Roşie din Austria prelua oficial, în aprilie 2011, patronajul asupra filialei de tineret de la Beclean, gata să ajute mai ales financiar (aşa cum o făcuse de ani de zile) organizaţia lipsită de resursele materiale autohtone necesare pentru a-şi împlini obiectivele declarate: îmbunătăţirea vieţii persoanelor vulnerabile, protejarea sănătăţii şi a vieţii, ajutorul în caz de dezastru sau criză, sprijinul celor aflaţi în suferinţă. Deviza austriacă s-a dovedit funcţională şi la Beclean, în condiţiile în care ideea ce mobilizează eforturi sub egida Crucii Roşii constă tocmai în depăşirea barierelor de orice fel, de la cele frontaliere la cele politce sau etnice, într-o iniţiativă solidară şi voluntară menită să-i susţină pe semenii aflaţi în nevoie. "Să lucrăm împreună, nu împotriva noastră!", a îndemnat atunci, ca o întărire a cestui concept, şi preşedintele structurii din Bistriţa-Năsăud, Maria Sigarteu, cea care a oficializat contractul de patronaj parafat de şeful filialei din Scharding (Austria), Wolfgang Wagner, în cadrul unei ceremonii la care mai participaseră, cu intenţia declarată de implicare şi dăruire, primarul Nicolae Moldovan , reprezentanţii organizaţiei de la Bistriţa, membri ai delegaţiei austriece şi tineri beclenari. 

Odată stabilite coordonatele parteneriatului, Wolfgang Wagner, preşedintele Crucii Roşii Scharding şi de mai mulţi ani cetăţean de onoare al oraşului Beclean, a oferit motive de comparaţii între sistemele de la noi şi de la ei, vorbind despre cum este organizată material şi moral structura austriacă, în aşa fel încât aceasta să poată fi utilă în îndeplinirea dezideratelor afirmate. Acolo, principalul finanţator este statul, care asigură prin serviciile sale sociale tot sprijinul bănesc şi logistic de care este nevoie, însă oamenii implicaţi în activităţile Crucii Roşii lucrează efectiv benevol, fără nicio altă răsplată decât cea a satisfacţiei izvorâte din binele făcut celuilalt. "Dacă nu ar activa voluntar, sistemul nu ar putea exista, nu ar fi funcţional pentru că nu s-ar putea susţine financiar", sublinia Wolfgang Wagner.  Aşa se face că peste 400 de persoane, în mare parte tineri structuraţi în mai multe grupe, se implică, de exemplu, în servirea vârstnicilor neputincioşi, cărora le gătesc mâncare într-un centru de zi şi le-o duc zilnic la domiciliu; iar ca un reper al activităţii, statistica vorbeşte despre aproximativ 100.000 de porţii/an. Pe lângă aceasta, mai există serviciul de ambulanţă (care este dotat cu maşină şi elicopter de salvare), compartimentul de intervenţie în caz de dezastre, sectorul ecologic responsabil cu potabilitatea apelor, toate având parte de munca voluntarilor de la Crucea Roşie. Oamenii se mai ocupă cu producerea de bani, organizând evenimente sau acţiuni menite să atragă fonduri în sprijinul acţiunilor caritabile aflate în plan ori valorificând produse proprii în avantajul sărmanilor de pretutindeni. Iar exemplele ar putea continua în acelaşi spirit. Oricum, indiferent ce fac şi unde merg, voluntarii Crucii Roşii din Austria îşi folosesc resursele financiare proprii pentru a-şi plăti  cazarea, masa şi deplasarea spre destinaţiile caritabile propuse.

Modelul s-a (vrut) implementat şi la noi, deşi din comparaţii reiese clar ce ne desparte de funcţionalitatea austriacă. Oricum, partenerii străini au venit în repetate rânduri la Beclean tocmai pentru a ajuta ca structura similară de aici să se pună cât de cât pe picioare, şi pentru asta şi-au afirmat şi arătat tot sprijinul moral şi financiar de care sunt capabili. Iar grupa de tineret activă de aproape patru ani la Beclean dă stă mărturie că lucrurile se mişcă şi la noi.

În prezent, subfiliala de aici are un sediu închiriat cu sprijinul partenerilor străini, pe strada Morii, 62 de membri voluntari, dintre care activi sunt 30; preşedinte le este Gabriel Dobrican (23 de ani).

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5