PERSONALITATE şi TRANSFER PROIECŢIA

Continuăm să vorbim despre tema începută săptămâna trecută şi analizăm fenomenul PROIECŢIEI.

Astăzi facem o legătură între viziunea despre PROIECŢIE a psihanaliştilor şi aceea a maeştrilor spirituali pentru că am constatat, din felul cum funcţionez eu de ceva timp încoace, dar şi din discuţiile mele cu oamenii, cum prin acest mod de abordare este mai bine înţeles fenomenul de TRANSFER.

Înainte de a prezenta definiţii ştiinţifice ale PROIECŢIEI, ce ne sunt întotdeauna utile, voi spune că, paralela între modul de a explica fenomenele de TRANSFER şi PROIECŢIE de către psihanaliză şi de către maeştri spirituali, ce au trăit cu mii de ani înaintea apariţiei psihanalizei, îmi aparţine. Vorbesc aici despre acest mod de abordare pentru că mie aşa îmi este util în relaţiile sau conversaţiile cu oamenii. Este o abordare colocvială şi plăcută în comparaţie cu, uneori, rigiditatea ştiinţei psihanalizei privită unilateral.

Şi acum, să vedem definiţia PROIECŢIEI din VOCABULARUL PSIHANALIZEI:

«A) Termen utilizat într-un sens foarte general în neurofiziologie şi în psihologie pentru a desemna operaţia prin care un fapt neurologic sau psihologic este deplasat şi localizat în exterior, fie trecând de la centru la periferie, fie de la subiect la obiect. Acest sens comportă accepţii destul de diferite (vezi: Comentariu).

B) În sensul psihanalitic propriu-zis, operaţia prin care subiectul expulzează din sine şi localizează în altul, persoană sau lucru, calităţi, sentimente, dorinţe, chiar „obiecte” pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi. Este vorba de o apărare de origine foarte arhaică, ce acţionează mai ales în paranoia, dar şi în moduri de gândire „normale”, cum ar fi superstiţia.»

Dacă citim cele cinci pagini de DICŢIONAR în care este prezentată trimiterea de mai sus, „(vezi: Comentariu)”, desigur că sunt multe lămuriri, dar şi iţe încurcate.

Drept pentru care, ne-am dat voie să facem paralela, am zice „mai exotică” despre care vorbeam la început, şi să apelăm la vechii maeştri spirituali care ne explică aceste fenomene, de TRANSFER şi de PROIECŢIE, într-un mod mai accesibil şi protectiv totodată.

Până să povestesc din discuţiile mele inspirate de scrieri arhaice, vă propun încă o opinie a unui psiholog contemporan, André Moreau:

«În măsura în care evenimentul actual „aici şi acum” evocă sau acţionează în rezonanţă cu un vechi eveniment traumatizant, îl va relansa asemeni unui balansier. Semnificaţia traumatizantă a primului eveniment (rana primară) este din nou accentuată şi provoacă aceeaşi durere ca altădată.

PROIECŢIA este operaţia prin care subiectul „expulzează” din sine şi atribuie altcuiva (persoană sau lucru) calităţi, sentimente, dorinţe pe care nu le recunoaşte sau şi le refuză sie însuşi. Această proiecţie este rezultatul intersectării a două evenimente: unul actual (aici şi acum) cu unul vechi traumatizant (de altundeva şi de altădată), asemănător primului. Primul, prin anumite analogii, îl evocă pe al doilea şi îl întăreşte. Dacă situaţia prezentă evocă într-un mod puternic (provoacă) trecutul, riscă să rănească din nou datorită caracterului ei provocator. La polul opus, un eveniment actual aproape inofensiv (abia asemănător) poate resuscita un eveniment traumatizant vechi foarte puternic. Această proiecţie este astfel o interpretare (colorată de trecut) a unui eveniment actual evocator. Interpretarea (chiar psihanalitică) este deseori o PROIECŢIE.

[...] Transferul, copilul proiecţiei

Este după părerea mea, descoperirea cu adevărat genială a lui Freud. Mai exact, este vorba despre un report asupra analistului al unor sentimente atribuite altădată părinţilor. Acest transfer corespunde procesului prin care dorinţele inconştiente se actualizează asupra persoanei analistului. Pacientul trăieşte cu aceste sentimente de altădată, destinate pe atunci părinţilor, iubiţi şi temuţi concomitent, şi îl face pe analist în mod inconştient, să joace rolul acestora. Forţa traumatizantă a primului eveniment (rana primară) este reîmprospătată şi provoacă aceeaşi durere de altădată. Lecţia de odinioară este transferată în prezent. -Definiţia transferului în psihologie: reportarea unei deprinderi anterioare asupra unei situaţii noi.- Este vorba despre transfer în sensul lui psihanalitic: reportul sentimentelor, altădată atribuite unui părinte, asupra analistului (sau mai general, asupra celui din faţa mea).

Transferul este un răspuns la proiecţie şi intervine imediat după aceasta. El pare deseori să survină înaintea proiecţiei, pentru că este mai puternic resimţit, mai corporal (emoţie, teamă, mânie, dragoste), mai aproape de conştient.

Proiecţia precedă, trece cel mai adesea neobservată şi este deseori inconştientă.»

Ei bine, acum să citim din scrierile maeştrilor spirituali, cu privire la TRANSFER, scrieri ce sunt de o frumuseţe şi aplicabilitate practică aparte, motiv pentru care le-am numit ca fiind protective. Iată, pentru început, un text: „Orice s-ar petrece în jurul dumneavoastră, nu consideraţi că este ceva personal. [...] dacă eu văd pe cineva pe stradă şi îi spun: Eşti un prost, fără să-l cunosc, asta nu înseamnă că e ceva în neregulă cu el, ci cu mine. Dacă el va lua cuvintele mele în serios, atunci probabil că va crede că este într-adevăr un prost. [...] Noi nu ne-am implica personal dacă nu am fi de acord cu ceea ce ni se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul tău şi te laşi prins în visul iadului. Premisa acestei capcane este ceea ce numim importanţa de sine. Împortanţa de sine, sau faptul că luăm lucrurile la modul personal, este expresia supremă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că tot ce se petrece în jur are legătură cu noi. Noi învăţăm să devenim subiectivi (să interpretăm totul la modul personal) în timpul educaţiei noastre, al îndoctrinării noastre, când ajungem să credem că suntem responsabili pentru tot. [...] Nimic din ceea ce fac ceilalţi oameni nu este din cauza noastră. Este din cauza lor. [...] Este modul în care văd ei lumea.»

Sâmbăta viitoare continuăm acest subiect fascinant, PROIECŢIA şi vom vorbi despre înţelepciunea tradiţiilor sacre în cadrul paralelei colocviale promise.