Picătura de suflet

Orice om este o formă de încăpăţânare şi de aici se naşte ideea. Filosofia ţi-este dată doar în întâlnirea cu celălalt, doar în starea de comuniune. Imprevizibilul C.Noica ne surprinde când consideră că filosofia este posibilă doar la oraş. Ce-o fi având cu satul?

        Eu am învăţat că este rău să nu asculţi, însă este la fel de rău şi să ţii minte, să nu uiţi nimic. Experienţa îmi spune că pot defini oamenii după felul cum se pierd. Reala faţă a omului n-o poţi vedea decât atunci când omul acesta se prăbuşeşte. În lumea aceasta există totdeauna un destin care ne trimite la celălalt, la ceilalţi, însă este bine de ştiut, trebuie trăit doar cu lumea ta.

        Am văzut în lume un mare belşug de ignoranţă, ah ce viaţă cuge în ea, până la urmă doar cel care nu ştie are şansa să poată primi ceva, cândva. Toate miturile ne duc, mai de vreme sau mai târziu, la mitul căderii. Dacă vreţi să căutaţi adevărul, nu în filosofie îl găsiţi, filosofia te învaţă doar să gândeşti şi eventual îţi arată direcţia cea bună, cea spre adevăr. Şi findcă veni vorba de filosofie, eu cred că sunt doar două mari filosofii, filosofia greacă, sau filosofia fiinţei şi filosofia idealismului german, sau filosofia spiritului.

        Ştiţi cum se defineşte romanul? Ne spune Stendhal, un roman „este o oglindă care se plimbă pe stradă.”

        Ai grijă să nu cazi, dacă o faci, cu siguranţă târăşti şi pe altcineva după tine. V-a plăcut şcoala? „Şcoala este bună cu condiţia să n-o iei în serios”, ne blagosloveşte Nae Ionescu. Lumea se schimbă mereu, noi la fel, doar femeia frumoasă crede că rămâne pe loc.

        „Mai bine robi în Egipt decât să murim în pustie,” aceasta este deviza sufletului de sclav al gloatelor.

        De mine, în viaţă, mulţi s-au împiedicat, înseamnă că totuşi sunt cineva vizibil, dacă nu eram, nimeni nu se împiedica de mine. Dacă eşti ceva, poţi ceva, ştii ceva, atunci incomodează şi obligă cât poţi mai mult. Şi totuşi cunoaşterea nu este mare lucru, pentru că, rămaşi doar cu ea, suntem foarte departe de Dumnezeu. Şi eu, ca orice om, am avut înfrângerile mele, însă am avut şi voluptatea lor. Totdeauna am ştiut să încep şi am ştiut să-mi achit o datorie, intrând rapid în ordinea lucrurilor. Ştiţi de ce-am fost eu, de multe ori, fericit? Deoarece mi-am pus pe rol multe dorinţe, deşi ştiam că majoritatea nu se vor îndeplini niciodată. Ca scriitor n-am fost vreodată trist, dacă eram, atunci când începeam să scriu o carte, ştiam dinainte tot ce voi scrie acolo. Am scris cu dragoste şi am avut tot timpul comuniunea cu personajele mele.

        O domnişoară la majorat, adică la vârsta de 18 ani, ştie şi înţelege aproape tot ceea ce este de înţeles. De aici înainte lupta ei va fi să nu piardă.

.

Comentarii

26/04/18 10:19
corector

Felicitari, domnule Dan Popescu!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]