A plecat dintre noi biologul Ioan Mureşan

Iată, a mai plecat un măluţan dintre noi. Generaţia de aur rămâne, încet-încet, doar o amintire. O amintire frumoasă şi, peste ani, scormonind prin cenuşă, se vor găsi, poate, urmele poetului Pompei Pop Măluţanu, ale profesorului –inspector Vasile Săsărman, ale finanţistului Taloş Iacob – Bărduţ şi, acum, ale învăţătorului-biolog Ioan Mureşan. A plecat domnul învăţător discret, cel care a fost unul din acei oameni rari care a ajuns mare fără a înceta a fi bun… măluţan. L-am preţuit în mod deosebit. Ca dascăl, ca vecin, ca măluţan, ca un specialist desăvârşit, dar mai presus ca om. Iubea ca nimeni altul Măluţul, care era patria lui oriunde s-ar fi aflat. Înainte de a fi întâiul biolog al judeţului şi şef al Inspectoratului Judeţean de Protecţie a Plantelor, Ioan Mureşan a fost învăţător în Măluţ. Prin clasa a II-a l-am avut dascăl şi, pentru mine, a rămas, peste ani, domnul învăţător.
S-a născut în anul 1938, iar la vârsta de 4 ani a rămas fără tată. Chemat la război, tatăl a plecat şi nu s-a mai întors. Au rămas în grija mamei, lelea Măriuţă de la Strajă, o adevărată Victoria Lipan, de o frumuseţe morală deosebită, cei trei băieţi – Vasile, Ioan şi Gavril. După terminarea liceului, urmează Facultatea de Biologie. A fost chemat să rămână la catedră, în Cluj. A refuzat, dorind să revină acasă. Mai întâi la Braniştea, apoi la Bistriţa, de unde s-a şi pensionat. Aici şi-a dovedit priceperea şi dragostea faţă de meserie, iar revistele de specialitate îi cereau colaborarea în domeniu. A muncit cu dragoste ca nimeni altul. A rămas acelaşi om bun, cumsecade şi sfătos, cum sunt de altfel măluţenii. Deşi îl ştiam bolnav, n-am crezut că va pleca, totuşi, aşa devreme. Ne vizita mereu la redacţie şi ne delecta, aidoma unui povestitor autentic, cu întâmplările lui de o viaţă. Îşi iubea în acelaşi timp familia. Îmi povestea, lăcrimând de bucurie, de fata ajunsă medic în Paris. Era bucuros că, iată, un măluţan se îngrijeşte de sănătatea unor francezi. Era mândru de familie şi s-a bucurat de realizările lor.
Ioan Mureşan a fost, repet, un om bun. Cum rar se mai nasc pe pământ. Prin plecarea lui la ceruri, lasă în inimile celor care l-au cunoscut un gol imens, o durere de neimaginat. A plecat domnul Mureşan, domnul învăţător să predea lecţia omeniei în ceruri. Dar aici, pe pământ, în Bistriţa şi în Măluţ, şi nu numai, amintirea lui rămâne, iar puternica lui personalitate va dăinui de-a pururi. Îmi vin în minte versurile poetului Grigore Vieru: „Nu am moarte cu tine nimic/ Eu nici măcar nu te urăsc/ Cum te blestemă unii – vreau să zic/ Nu frică, nu teamă/ Milă de tine mi-i/ Că n-ai avut niciodată mamă/ Că n-ai avut niciodată copii”.
Să-ţi fie ţărâna uşoară, domnule învăţător!
Măluţenii şi ceilalţi mulţi prieteni şi cunoscuşi nu te vor uita niciodată .

Comentarii

25/07/13 09:32
AUREL SESERMAN

DUMNEZEU SA-L IERTE.
DA, DOMNUL PROFESOR A FOST UN OM BUN;L-AM AVUT PROFESOR LA BRANISTEA PRIN ANUL 1968

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5