Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Poeme de Ioan-Pavel Azap

C O N F L U E N Ț E

 

 

            Ioan‑Pavel Azap s‑a născut în 15 mai 1967, în satul Ticvaniul Mic (Caraş‑Se­verin). Licenţiat al Facultăţii de Filosofie a Universităţii „Babeş‑Bolyai” Cluj‑Na­poca (1995).

            Cărţi publicate: Autoportret cu mască (poezii, Editura RFT, Cluj-Napoca, 1993); Funigei (poezii, Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici”, Caraş-Severin, Reşiţa, 1997); Poeme de cinci stele (poezii, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2002); Bărbi (epigrame, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2002); Traveling (interviuri cu regizori români de film, vol. I, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003); Stop-cadru (cronici de film, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005); Câteva ore din viaţa ta (pseudoroman, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2007); Togă de gală (poezii, antologie, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008); Coperta a patra (interviuri cu scriitori clujeni, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010); Prim-plan (cronici de film, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011); Uşa cu picioarele pe pământ (poezii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2011); Octogon (opt dialoguri cu scriitori români, Editura Ecou, Cluj-Napoca, 2012); dagheroTIFF (carte despre Festivalul Internaţional de Film Transilvania, primele 10 ediţii: 2002–2011, Editura Eikon, Cluj- Napoca, 2012), 16 mm (jurnal cinefil, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012); Oamenii de pământ ai lui Ioan Cărmăzan (Editura Ecou, Cluj-Napoca, 2014), 7 capodopere ale filmului românesc (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2015).

            În 2011 a primit Premiul „Ion Cantacuzino“ al Asociaţiei Criticilor de Film a Uniunii Cineaştilor din România.

            Redactor la revista „Tribuna” din Cluj-Napoca.

            Membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj.

            Membru al Asociaţiei Criticilor de Film a Uniunii Cineaştilor din România.

 

 

***

 

eu ştiu că privighetoarea este o pasăre care nu cântă

şi ştiu că noaptea stau fluturi la pândă

eu ştiu că anul are trei sute şi ceva de zile

şi ştiu că versurile acestea pot să pară futile

eu ştiu că zăpada este din vată de zahăr

şi ştiu că de moarte nu pot să mă apăr

eu ştiu că lumina este ondulatorie

şi ştiu că pot trăi fără glorie

 

 

***

trec adolescente strada pe patine cu rotile

semaforul arde în culori nubile

în vitrine manechine cu privirea sumbră

cerşetori blazaţi moţăie la umbră

pe Feleac pasc turme paşnice de oi

bilingv un idilic cântec din cimpoi

lin plutesc vapoare pe Canalul Morii -

orice-ar spune lumea nu beau scriitorii

 

 

***

ea avea chipul longilin

şi gene lungi şi sânul plin

tăcea prelung vorbea puţin

şi suferea malign de spleen

eu eram tânăr şi virgin

(uşor naiv uşor calin)

şi o iubeam; ea - mai puţin:

cum beţivanul apa-n vin

 

 

***

vom da foc pădurii de crini

rămână doar cenuşa din cuvinte

în această primăvară fierbinte

vom purta cunună de spini

vom fi tineri, inocenţi şi ferice

nici bărbaţi nici femei, androgini

nu vom fi niciodată bătrâni -

şi nu vom urca niciodată pe cruce

 

 

***

nicio lumină în ochii statuilor

doar lacrima falsă a ploilor

niciun cuvânt numai o şoaptă

a vântului când se înnoaptă

nicio durere cât de puţină

nici îndoială nici măcar vină

nici resemnare nici amăgiri

nici îndurare nici amintiri

 

 

***

culegător de perle în bălţi după ce plouă

pescar de apă dulce în chiuvetă

poet şi prozator pe de din două

cu ochelari pe post de amuletă

păcate n-am - ţin să vă dau de ştire -

nu cred în insomnii dorm nesmintit

atâta doar că sunt mai slab din fire

de câtă bucurie-am suferit

 

 

***

am fost hoţ de cai - în bâlciuri -

îi furam din carusel

dimineţile cu îngeri

ne-’mbătam şi fel de fel

de ispite treceau pragul

fastuosului butic -

şi dam caii dracului

şi-i vindeam pe-un firfiric

 

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5