POETUL VASILE CIHEREAN LA CENACLUL “GEORGE COŞBUC”

Cenaclul literar “George Coşbuc” s-a reunit în 29 octombrie 2010, ca de obicei în ultima joi ale lunii, de astă dată într-un număr mult mai mare de participanţi, care au ascultat versurile lecturate de Vasile Ciherean, preot în Lunca Ilvei, autor a patru volume, binecunoscut în mediul scriitoricesc bistriţean.

Poemele sale sunt ca fructele intrate în pârg, care te atrag de la prima vedere şi constaţi cu încântare gustul plăcut al celor care deja s-au copt. Ele arată evoluţia poetului de la prima, la actuala sa carte, lăsându-te, cu voie, ademenit, dar oferindu-ţi siguranţa că următoarele nu te vor dezminţi.

Olimpiu Nuşfelean afirmă despre Vasile Ciherean, că este coerent şi cel mai liric dintre poeţii bistriţeni. Lirismul său este foarte bine exprimat, conţine elemente de modernism, care s-ar putea asocia cu poezia lui Petre Stoica. Poezia cu temă religioasă şi bocetul, citite de autor ţin de un alt registru. Poezia lui Vasile Ciherean este foarte reuşită iar el este un poet bun.

Ioan Măierean laudă verşurile, darconsideră poemele, incomparabil, mai bune, în timp ce Virgil Raţiu consideră că versurile sunt conjuncţii ale celor din verş.

Ioan Pintea îi dă dreptate lui Olimpiu Nuşfelean, afirmând că primul volum al lui Vasile Ciheean era ermetic, în timp ce acesta e mai permeabil, cu asociere de elemente limpezi. E un poet din galeria celor care surprind locul şi spaţiul. Are poeme care descriu un loc, prinzând spiritul locului despre care construieşte poemul. Despre Vasile Ciherean, afirmă că “este un fel de Coşbuc pe dos”, cu elemente asemănătoare, dar fără rimă. Are aceleaşi personaje dar în manieră modernă. Aceeaşi mişcare în alt vers, observându-se o mare schimbare a poetului de la primul volum la al doilea. Ciherean nu scrie poezie religioasă, el scrie o poezie modernă. Este un poet foarte important, extrem de discret şi foarte modest. A ieşit în lume pentru că am tras de el, l-am chemat. Nu contează unde locuieşti ca să fii poet. Stilul său trebuie urmărit. Cărţile lui nu au ajuns încă la critici, Este un poet matur. El nu merge spre înapoi ci spre înainte, evoluând prin cărţile sale. Verşul ar trebui să intre într-o acţiune de publicare, el a fost o cutumă lirică, precum de exemplu Cimitirul Vesel. Dacă mergi la Lunca Ilvei intri în poezia lui Vasile Ciherean, la fel ca în Maramureş. Este important să ai personaje în poezie, care se mişcă la fel ca o poveste, care este ceva foarte bun, ce nu s-a făcut, spune în încheiere IoanPintea.

Ion Moise a citit câteva poeme, afirmând că îţi dai seama că citeşti poezie, procedând la fel şi spunând acelaşi lucru şi Emil Dreptate, iar Ioan Măierean spune despre poeme că sunt seminţe de poezie.

Melania Cuc afirmă că lectura poemelor lui Ciherean dă senzaţia de împăcare a sufletului, cu treceri între profan şi sacru şi invers. El face într-adevăr poezie cu o putere şi eleganţă de a crea o imagine artistică. Este omul care scrie ca un pictor. Are o poezie clasică dar şi ceva „hibrid”, de parcă se caută încă pe sine.

Emil Dreptate, spune că astă seară l-a cunoscut pe Vasile Ciherean deşi a auzit mai demult despre el, iar faptul că are şi patru cărţi înseamnă ceva. Autorul se citeşte pe sine pentru noi ca să dea vibraţie artei. Sunt lecturi asemănătoare cu cele ale unor poeţi americani. Sunt corespondenţe între autor şi sufletul său.

Al. C. Miloş afirmă că l-a cunoscut pe Vasile Ciherean în calitate de vecin, la Bistriţa, ca pe un om cu respect deosebit pentru scriitori. La îndrumat spre Ioan Pintea şi se bucură că a intrat în cercul celor care scriu. Poetul se află în criza de a rămâne între limitele vieţii şi a erupe, simte o revoltă stăpânită, reţinută, dar va avea o evoluţie spectaculoasă. Poetul este deasupra, un sol al divinităţii care va învinge. Domesticul din poezie lasă o mare nemulţumire, nu-i convine, vrea universalul, infinitul. Este un spirit blagian, un poet autentic. În Bistriţa sunt foarte mulţi poeţi, iar oraşul este o capitală pentru poezie. Vasile Ciherean este un poet autentic, în implozie, dar aşteptăm explozia.

Emil Dreptate face o comparaţie a poetului cu râurile care cresc, schimbându-şi culoarea şi aducând aluviuni, iar Ionela Nuşfelean apreciază versurile lecturate de autor, subliniind că Vasile Ciherean ar trebui trecut în viitoarea antologie a poeţilor bitriţeni.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5