POEZIA LUI IOAN PINTEA, PREZENTARE ŞI DEZBATERE, LA CENACLUL LITERAR „CENACULUM” DIN BECLEAN

Joi, 23 octombrie 2008, la ora 17.00, sala Baudelaire a Colegiului Naţional „Petru Rareş”, din Beclean, a fost gazda unei întâlniri având ca obiectiv prezentarea ultimelor poeme ale Ioan Pintea, cunoscut prin creaţiile sale literare în întreg judeţul Bistriţa – Năsăud, dar şi în afara graniţelor acestuia, în numeroase reviste, dicţionare şi antologii.

Lectura autorului a scos în evidenţă o poezie, deosebită, în raport cu cea de până acum, preponderent atipică, pentru preotul Ioan Pintea, dar şi păstrătoare a sensului evanghelic şi liturgic al poemelor, străbătute de un lirism angajat, mesianic, urmare a efectului unor viziuni poetice, naive, păstrătoare a unor tradiţii artistice, în care imaginea se transformă în viziune sau chiar devine o revelaţie, după cum susţinea tânărul şi cutezătorul Luigi Bambulea în comentariile sale.

Prozatorul clujean Mihai Dragolea şi-a exprimat bucuria revederii şi mai ales pătrunderea, în scurtul său periplu bistriţean, într-o efervescenţă culturală marcată de o mare surpriză şi fericită întâmplare, prilejuite de întâlnirea de la „Cenaculum” cu Ioan Pintea, poetul şi omul care s-a schimbat, considerându-l „un prizonier al maturităţii, un poet făuritor de poezie” şi remarcând că poemul Emily este o splendoare lirică ce l-a făcut să vibreze şi considerând că noul volum al poetului bistriţean s-ar putea intitula „Prizonier al maturităţii”. Jurnalistul Valentin Falub a făcut o scurtă privire, retrospectivă, asupra primelor şedinţe literare de la „Cenaculum” de acum mai bine de două decenii.

Poetul Ioan Mărinean a subliniat faptul că Ioan Pintea nu este chiar prizonier, dar nu este liber, fiind urmărit chiar cu răutate în trena lui, caracterizându-l ca un meşter al poeziei prin care dezrugineşte metafore ce vor dăinui în viitor.

Scriitorul Andrei Moldovan, amfitrionul manifestării, a scos în relief poemul Emily, subliniind faptul, indubitabil, că poetul Ioan Pintea l-a creat pe preot şi nu invers, iar Ioan Pintea este un eretic în poezie, nu este un creştin ortodox ci un credincios mitic, este omul mitic. Scriitorul Cornel Cotuţiu arată că Ioan Pintea nu rămâne la faza de simplu creştin, el şlefuieşte o piatră preţioasă, pune o întrebare, dar se şi revoltă la clopoţeii de aur.

Poetul Vasile Dâncu, ocoleşte cu vădită hotărâre „jmecheriile de analiză” ale poeziei şi o ia „pe scurtătură”, vorbeşte despre evoluţia lui Pintea, de la „Frigul” la „Frica”, arătând că poetul este acum mai limpede, mai inteligibil, iar poemul său este foarte clar, Pintea e cu adevărat poet, pe care îl felicită şi aşteaptă al patrulea volumal său.

Poetul George Vasile Dâncu, directorul editurii clujene Eikon, afirmă că o ierarhizare a poeziilor lui Pintea ar începe cu Emily, care a fost pozitiv comentată în România literară, încă de acum doi ani.

Aprecieri despre poezia lui Ioan Pintea a făcut şi scriitoarea Suzana Deac, iar omul de cultură Zorin Diaconescu, un bun cunoscător al lui Ioan Pintea a sintetizat discursul său afirmând că ”Îl urăsc pe Ion, dar îmi e prieten, caracterizându-l totuşi ca „un destin sfâşiat, între o lume care nu mai este şi alta care nu-şi mai are rostul”.

Şedinţa Cenaclului literar „Cenaculum” de la Beclean a fost o întânire benefică şi productivă a poeţilor, pe care o considerăm reuşită.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]