Poezia – oglinda sufletului

Mi-am asumat o sarcină destul de grea, pentru că a defini o carte, a o prezenta, nu este un lucru uşor dar a o caracteriza îmi vine şi mai greu, deoarece intervine opera spiritului prin efortul conjugat al autorului şi cititorului, pe principiul vaselor comunicante, ce se justifică perfect şi dezvoltă, limpede şi echilibrat, conotaţiile contem-porane ale poeziei, ca un produs al cugetării printr-o simţire înălţată.
În cartea de faţă, cu nr. trei, din activitatea scriitoricească a “tânărului” poet de pe Sălăuţa, “Flori de apă”, sunt mesaje şi imagini privind complexitatea fiinţei umane, o adevărată lecţie a vieţii, cu evenimente diverse, ducându-ne spre un final numit ACASĂ. Venim din inteligenţa universală şi ne întoarcem de unde-am plecat, adică –acasă.
Sunt potrivite cuvintele lui Hipocrate: “Unde e otrava, tot acolo se găseşte şi leacul”.
Cartea telceanului Valeriu Mureşan a izvorât din emoţii estetice şi include o taină, ce se dezvăluie celor ce o deschid, dând faptelor sensuri profunde, ca un săpător în tăcere, care priveşte lumea cu alţi ochi, dovedind prin versuri bine şlefuite că lumea Cuvântului este Iisus ce i-a dat şi autorului harul divin, cu ajutorul căruia a păşit pe calea regăsirii paradisului pierdut.
În carte stau genii ascunse, gata să izbucnească (spune Alexandru Vlahuţă), asemenea izvorului care aşteaptă în stânca uscată lovitura de toiag a lui Moise: acolo-i puterea şi viitorul nostru.
Valeriu Mureşan, prin cele trei cărţi cărora le-a dat viaţă, duce făclia condeierilor de pe Sălăuţa, caracterizată de profunzime şi smerenie, cu o forţă puternică de reflexie, cu porniri spre căutarea unor poveşti de azi şi de ieri, de exemplu: George Roş, Luca Onul, Dumitru Munteanu, Gelu Vlaşin, Vasile Tutula, Valer Toderici, Roda Fărcana Moldovan, Viorel Leah, etc.
Valeriu Mureşan s-a încadrat în tagma condeierilor telceni şi năsăudeni şi încearcă să brăzdeze stările sufleteşti ale omului cu cuvinte revelatoare ce se învăluie în fluxul evenimentelor sociale şi naturale printr-o stare de trecere, de alunecare, ca într-un registru ce aparţine gândului şi oscilează între ceresc şi terestru, o luptă dintre alchimia relaţiei apă - lut, dintre aici şi dincolo.
Apa are memorie iar norii sunt suflete ce se ridică spre cer şi revin pe pământ:

“E chiar sufletul nostru
Sub formă de abur
Din sângele cald
Al pământului roditor”
(Apa)

“Flori de apă”, cu cele treizeci de poezii, constituie un plus de voioşie şi mulţumire sărbă-torească pentru familia autorului –soţia, copiii şi nepoţii, cât şi pentru telcenii lui dragi de acasă, din satul copilăriei pe care-l are mereu în suflet, cât şi pentru Societatea Scriitoricească de pe Valea Someşului, unde activează condeieri de prestigiu, cu creaţii literare incitante şi de mare actualitate, rod al unei munci sârguincioase şi responsabile.
Placheta de versuri semnată de Valeriu Mureşan, simbolizează puntea dintre două lumi, cea văzută şi cea nevăzută:

“Azi trăiesc şi după o vreme voi muri,
Acelaşi lucru se va întâmpla
Ori de câte ori mă voi naşte
Ori de câte ori voi muri.”
(Am fost şi voi fi)

Mesajele poeziei din plachetă ne poartă pe căile de acces de la o lume la alta, urmărind ca trecerea timpului să se transforme din fenomen natural în fapt social şi istoric, capabil de a fi memorat şi dat generaţiilor viitoare.
Autorul vorbeşte în creaţiile sale literare despre relaţiile din viaţa socială care nu-şi pierd nicodată valabilitatea şi frumuseţea, îmbogăţindu-ne intelectual şi sufleteşte.
Poetul se autodefineşte prin poeziile din această plachetă ca un simplu iubitor al frumosului din natură şi sufletul uman, un om înzestrat cu un plus de farmec special, care întregeşte voia bună a cititorului.
Poeziile sale stimulează la meditaţie dar şi la bună dispoziţie.
Mesajele ce izvorăsc din creaţiile sale sunt ca nişte proiecţii ale imaginaţiei proprii, cu atitudini evocatoare calde.
Valeriu Mureşan se dovedeşte a fi un profund cunoscător al ţinutului natal, trăind bucuria lucrului bine făcut şi al orizontului de cunoaştere nuanţată, încărcată de sens şi de profunzime, contribuind decisive la conturarea tezaurului literar, aflat într-un process continuu de integrare în patri-monial literaturii române.
Poeziile sale sunt vii, ca şi omul ce le citeşte, cu vervă, într-un stil nuanţat şi cu simţul valorii.
“Flori de apă” este o carte atractivă, cu infor-maţii bogate, multiple şi diverse. Abordează proble-me ştiinţifice despre om şi natură, despre credinţa străbună, despre sat şi uliţa copilăriei, cât şi teore-me filozofice despre materie, existent, mişcare şi cunoaştere.
Poetului i se potriveşte dictonul lui Thales din Milet: “Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
Cartea ni se deschide prin sinceritate, măr-turii, meditaţii, evocări. Are o configuraţie distintă reprezentând rodul unei munci în parteneriat cu talentul, cu buna voinţă. Este o purtătoare a unui mesaj cultural ce are izvorul la poalele Ţibleşului, acordând prioritate cercetării culturii şi spiritualităţii româneşti specifice Ţării Năsăudului.
Valeriu Mureşan, prin “Flori de apă”, dă curs unui process de comunicare ce caută continuitatea semnelor poetice, de la cele arhaice, la cele din arta cultă şi populară românească.
Cartea va rezista numai în cazul în care va zbura de la om la om, de la suflet la suflet, pe Drumul Telcişorului, Gura Poenii, Valea Poenii, Valea Seacă, Izvorul Negru, Drumul spre Şesuri, la poalele pădurii cu afini, Valea Fiadului şi Fiezălului, Valea lui Stan, Valea Stejarului, Buscatu sau Valea Luştii, pe unde poetul a umblat, chemând alături de el pe D-zeu, cel care i-a liniştit întreaga furtună din inimă. De aici a primit îndemnul să-şi păstreze trupul şi sufletul curat, ca o emanaţie a Duhului Sfânt şi a iubirii omului.
Toţi suntem copiii lui D-zeu, spune poetul, aşa că toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos.
Scoate în prim plan credinţa străbună, dra-gostea şi grija faţă de părinţi şi de semeni, de natură, momente din viaţa sa sufletească, curăţarea de patimi şi cunoaşterea în duh a raţiunilor lumii, unirea cu D-zeu, cuvinte de învăţătură şi cuvinte care exprimă ştiinţa despre om, ascunsă în raza unei mari taine.
Este înrudit cu măreţiile şi frumuseţea naturii şi doreşte să trăiască într-un mediu curat, nepoluat.
Se înrudeşte cu toate lucrurile din jur, cu soarele, cu apa şi ploaia ce a venit să răcorească pământul ars de secetă, este înrudit cu lutul, cu focul, cu piatra, cu dorinţa de a se elibera de lumea gândurilor născute, lăsând problemele grele, pentru care nu are soluţii, în grija lui D-zeu, punctul nostru de sprijin.
Am scris aceste rânduri din placere, cu o bucurie şi o împăcare nemărginite, având alături un personaj înfăşurat în bucuria lecturii ca o perfec-ţionare spirituă.