POEZIA RELIGIOASĂ LA ROMÂNI

Romanii erau crestini chiar inainte ca marele imparat Constantin sa oficieze credinta aceasta, iar in secolul unu, dupa Hristos, Sf. Apostol Andrei, fratele lui Petru, a ajuns in Dobrogea, la Tomis, si tot aici gotii au inceput traducerea Bibliei. Gasim la Tomis o succesiune de episcopi care dovedesc existenta, inca atat de timpurie, a unei vieti institutionale bisericesti. Fata de unguri, de exemplu, care au ramas pagani pana in veacul 10, noi romanii aveam un deosebit avans spiritual-crestin. Hunii au venit in ultimul val de navalitori si au preluat crestinismul aici inca inainte de increstinarea Sfantului Stefan, plecat de la Roma, fapt dovedit, printre altele, si de unele cuvinte intrate in vocabularul lor. Primul nostru text, tiparit in limba slavona de Macarie, « Liturghierul slavon », acum 500 de ani, este o torta purtatoare de civilizatie si cerdinta crestina. In veacul17, Dosoftei traducea pentru prima oara, psalmii in limba vorbita de popor, creand « Psaltirea pre versuri tocmita in 1673. »

In literatura universala, intalnim poeti mistici occidentali, Teresa de Avila, Angelus Silesius si mai ales Dante Aligheri si Juan de la Cruz, sau reprezentantii crestinismului rasaritean, Dionisie Areopagitul si Maxim Marturisitorul.

Pentru ca nu a avut traduceri in marile limbi de circulatie, poezia romaneasca religioasa a fost prea putin cunoscuta in lume. Si totusi romanii au creat poezie religioasa in toate epocile reprezentative. In epoca moderna intalnim pe Heliade Radulescu si Grigore Alexandrescu, “Rugaciunea” acestuia are ecouri din Lamartine. In epoca marilor nostri clasici, ne tulbura “Rugaciunea” lui Mihai Eminescu, cateva poezii cosbuciene, sau Octavian Goga care utlizeaza in poezie un lexic bisericesc, chiar si-n celebra sa poezie « Oltul », se exprima idei sociale imbracate in accente mesianice. In perioada interbelica avem un puternic curent ortodoxist traditionalist, care pune la bazele poeziei, credinta crestina. Avem pe V. Voiculescu, Ion Pillat, Radu Gyr, A. Maniu, Nichifor Crainic si « Gandirea » sa.

In timpul regimului comunist in tara noastra, poetul Alexandru Teodorescu, cunoscut ca parintele Daniel Tudor, Sfantul, a organizat la manastirea Antim din Bucuresti, « Rugul Aprins », o miscare de « indumnezeirea omului prin rugaciunea continua », care, intre 1946-1950, a atras mari personalitati, prof. Univ. Tudor Vianu, romancierul Ion Marin Sadoveanu, arhitectul Constantin Joja, filosoful Mircea Vulcanescu si poetii de mare valoare, Ion Barbu si Vasile Voiculescu. Poetul Ion Alexandru, mare ebraist, a indraznit poezie religioasa si a tinut conferinte pe teme biblice la Universitatea Bucuresti, traducand « Cantarea Cantarilor » intr-o noua versiune. Dupa 1989, se afirma un nou grup al poetilor reliciosi, amintim doar pe creatorul Adrian Popescu si teologul Traian Dorz, acesta chiar interpreteaza « Comoara Psalmilor », cum isi intituleaza volumele vorbitoare de meditatii zilnice insotite de rugaciune.

Astazi cercetarea teologica este repusa in drepturile sale normale si se valorifica, printre altele, prin teze de doctorat si studii de specialitate, pe care le putem lesne gasi in librariile noastre. Si pentru ca poporul roman este profund credincios, poezia religioasa nu a putut fi inabusita de cei 50 de ani de totalitrism comunist, iar acum, ca totdeauna, ea este suportul moral si spiritual indispensabil spre mergerea noastra, mai departe, spre existenta.