Poezie

Nu-s frunză-n vântul crizei mondiale

(Pamflet)

Nu-s frunză-n vântul crizei mondiale

Eu cresc pădure-n calea disperării

Dar a sosit şi vremea confruntării

Să-nlăturăm necazul, care ne stă în cale

Vântul de criză suflă în rafale

Mai marii lumii-s adunaţi la sfadă

Cum să salveze lumea din tornadă

Iscată-n iadul crizei mondiale.

S-a prea golit a lumii vistierie

Rezervele-s aproape terminate

Hidrocarburile, mult „evaporate”

E vânt năprasnic şi-n economie

Se cer măsuri în stare de urgenţă

-Strângeţi de tot şurubul lăcomiei

Portiţele de jaf a avuţiei

În orice loc mai multă competenţă!

Aţi lăcomit la vile şi multe limuzine

Real pericol, val de poluare

V-aţi dezvăţat cu totul de mersul pe picioare

Fără maşină, nici după pâine

Priveliştea montană e astăzi tot mai sumbră

Doar cioatele-au rămas la defrişare

Plâng munţii de prea multă supărare

Mâine, poimâine n-o s-avem nici umbră.

A dispărut şi apa din izvoare

Ca ultimă resursă de viaţă

E vremea crizei să-i ieşim în faţă

Cu optimism şi pârghii salvatoare.

Nu amânaţi, nu-i timp de lenevie

În serios să trecem la măsuri mai dure

Să replantăm viaţă şi să lăsăm pădure

Pentru urmaşii noştri, ce sunt şi o să mai fie!

Aurel I. Borgovan

În codru-i iarnă grea

(Sonet)

Iarna în codru e o încântare

Sub sclipitoarea boltă de zăpadă

Dar ca o taină ochii-ncep să vadă

Un cârd flămând de biete căprioare.

Că gerul a ucis orice verdeaţă

Zăpada-i groasă, nepătrunzătoare

Nu mai există surse de mâncare

Le-a mai rămas doar dorul de viaţă

S-au amăgit cu muguri şi lăstare

Dar toate-s sloi şi botul te îngheaţă

De foame-s numai piele şi oscioare

Deci, oameni buni, să le ieşim în faţă

Cu fân, cu cereale şi cu sare

Ca să salvăm a ciutelor viaţă!

Aurel I. Borgovan

Sub plapuma zăpezilor imaculate

(Pastel)

Sub plapuma zăpezilor imaculate

Ce-n fire de cristale e ţesută

E-o lume adăpostită, nevăzută

Greieri, furnici şi gâze felurite

Şi-atâtea vietăţi dorm amorţite

De gerurile iernii apărate.

Iar stupii albi în şiruri adormite

Pe mesele întinse de-astă vară

Când harnicii stupari, zoreau pe-afară

Să-şi facă ordine curată în stupine

Nerăbdători aşteaptă zilele-nsorite

S-au învelit cu plapume tot albe

Lanurile verzi de grâne din câmpie

Şi ierburile care nu se mai mlădie

În vânturile calde ale verii

Aşteaptă toate zilele-nvierii

În razele de soare să se scalde

Sub plapuma ca puful de zăpadă

Bulbii cruzi de zambile sau narcise

Visează la ferestrele deschise

Cu crinii, ghioceii stau docile

Şi-aşteaptă tot mai însorite zile

De sub asprimea iernii să-i sloboadă!

Cu razele bogate de lumină

Când soarele din nou e să-ncălzească

Şi tot ce-i alb va fi să se topească

Din lunga amorţire hibernală

Toate vor scoate capul la iveală

Muguri şi flori la viaţă în surdină.

Aurel I. Borgovan

Joc de fulgi

(Pastel)

Plapumi de nori

Îşi scutură scamele

Cu toate toanele

De fulgi zburători

Se zbenguia-n vânt

Mereu rătăciţi

Şi cad năuciţi

Troian pe pământ

Miraj sclipitor

De noapte şi zi

A fost şi va fi

Mirific decor

Mulţimi de copii

Îi bucură-n cor

Spectacolul lor

Cu fulgi mari, zglobii

Un imaculat,

Dar îngeresc

Copii-l primesc

Din cer, minunat!

Aurel I. Borgovan