Poezii

Toamna

1

Natura toată se preschimbă

Şi timpul puţin s-a răcit,

Nu mai vezi păsări, ce se plimbă

Spre cuibul lor în ciripit.

2

Vezi multe care scârţâind

Cu mari poveri cărate-n spate,

Vezi ploi mai multe ca oricând

Dar şi recolte cu de toate.

3

Copacii nu te mai opresc

Cu cald miros îmbătător,

Iar frunzele îngălbenesc

Şi după-un timp cu toate mor.

4

O, plin e satu-acum de umblet

A celor care merg la câmp,

Iar prin tufiş un molcom sunet

Se tot aude în răstimpi.

5

Aici, parcă-s grămezi de aur,

Acolo, parcă e argint.

Dar, nu! Sunt stogii de pe dealuri

De grâul copt îngălbenit.

6

Iar pe cărări, tu întâlneşti

Copii voioşi mergând la şcoală,

Dornici s-asculte iar poveşti

C-un Făt Frumos şi-o Cosânzeană.

7

Iar un parfum îmbătător

Îţi vine-adesea dinspre vii,

E strugurele-aducător

De boabe dulci şi dulce vin.

8

O, tu frumoasă, toamna mea,

Te cântă toţi, cu mic, cu mare,

Că eşti frumoasă ca o stea,

Care străluce cel mai tare!

O, dragă toamnă

1

O, dragă toamnă, dulce doamnă,

E timpul, când bobocii-s număraţi,

Iar inima din nou mă-ndeamnă

Să-ţi zic un bun-venit la poale de Carpaţi!

2

O, dragă toamnă, dulce doamnă,

Ai mai venit c-un an în viaţa mea,

Şi am strâns toamnă după toamnă,

Şi-ncep zilele-uşor a număra.

3

O, dragă toamnă, dulce doamnă,

Revăd al tău frunziş îngălbenit,

Sunt vii imagini, ce-amintiri ne cheamă

Şi-mi aminesc de păru-mi înălbit.

4

O, dragă toamnă, dulce doamnă,

Rămâi în sufletu-mi c-un tandru dor,

Iar, soarele cel blând de toamnă

Îmi dă un cald şi viu fior.

E iarnă iar

1

Fulgii de nea încep din nou să cadă

Din cerul plin de nori albi, grizonanţi,

Iar pretutindeni lasă să se vadă

Pătura albă-ntinsă din Carpaţi.

2

E frig afară dar în suflet cald,

Ştiu că e anotimpul plin de sărbători,

Mă uit şi prin fereastră şi pe gânduri cad

Şi mă cuprind eterni şi dulci fiori.

3

Sunt calzi fiori din iernile trecute,

Când multe amintiri am depănat,

Din zilele, ce par necunoscute,

Dar, care totuşi ştim c-au existat.

4

În serile geroase ale iernii

Colinzi şi cântece cu toţii murmuram,

Iar nopţile în paşii lor cei negri

În vii lumini deodat’ se transformau.

5

Lumini în noapte-atunci se aprindeau

Şi-n suflete idile se năşteau,

Mă mângâiau acele frenezii

Născute-n miez de iarnă-n nopţi târzii.

6

Eternul alb al nopţilor de iarnă

Mirificul tablou cu fulgi de nea

Sunt dulci chemări, ce pururea mă-ndeamnă

Să simt un calm continuu-n viaţa mea.

7

Revăd în copilaşii, ce aleargă

Cu bulgării de nea, atât de fericiţi,

A mea copilărie, ce mă leagă

De dulci imagini, de ai mei părinţi.

8

În ierni, când am trăit copilăria,

Au fost fantastice imagini şi nu uit

Crăciunul şi-Anul Nou, ce-mi dau tăria,

Să simt că-n orice iarnă e-un început!

Crăciun

(creatio-creationis)

1

Când neaua începe-a se aşterne

Şi-n suflet afli sfânta pace,

Când cerul sfânt steluţe cerne

Şi albul pur oriunde zace,

2

Auzi chemări de sărbătoare

Şi-n inimi simţi din nou speranţă,

Afli atunci acea candoare,

Ce-nseamnă-n noi o nouă viaţă.

3

Că-n lumea asta se născu

Un prunc divin, de Domnul dat,

Ce nemurire cunoscu,

Fiind al lumii împărat.

4

Un împărat fără palate,

Ce umbla simplu şi desculţ,

Ce ierta lumea de păcate

Şi predica ‘nalte virtuţi.

5

El se născu în nişte iesle,

Încălzit doar de animale,

La căpătâi de leagăn’n veghe

Stăteau părinţii-n adorare.

6

Acel sfânt prunc trimis de Domnul

În lume, întru a se naşte,

Avea drept scop să schimbe omul,

Forţa divină-a recunoaşte.

7

El se numea Isus Cristos

Iar mama sa era Maria,

Logodnic, sfânt Iosif i-a fost,

Ce-aveau să crească pe Mesia.

8

Minunea sfintei sale naşteri

A adunat cei trei păstori,

Iar magii-n sacrele cunoaşteri,

Văzut-au semn sfânt printre nori.

9

Ce fericiţi sunau îngerii

Din sacrele trompete ştirea

Că jos pe solul trist al plângerii

Va-nvinge moartea etern Mesia.

10

Iar numele său de Cristos

Aveau să-l poarte-apoi creştinii,

Ce pentru Domnul sfânt au fost

Şi adevăr oricând martirii.

11

E ziua sfântă de Crăciun,

Se-aud colinzi în orice casă;

În astă zi te simţi mai bun

Cu bunătăţi puse pe masă.

12

Crăciunul, ce-i Creaţiune

A Fiului lui Dumnezeu

E început de rugăciune,

Ce-o murmur în sufletul meu!

Liviu-Simion Pop

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]