Poeziile lui Victor Ştir

(Alcool şi sânge)

(Comentariu neconvenţial)

Fiecare vers te inspiră, te ia de braţ

Te duce pe pajişte de unde fug norii neîmpliniţi şi alungiţi

Unde visele curg, se împiedică unul de celălalt

Povestesc, singurătate prevestesc

Cuvintele sunt dense, dulci sau dure

Rândurile scurte

Fără avertisment te lasă în drum în faţa suferinţei

Să contempli miezul, să te încarci cu necunoscutul

Să te inunde greutatea întsrăinării

« Soarta ne-a aşezat

în cutii depărtate

ca pe rubine de preţ»

Poemul ucide – tăcerea din el

Sparge reţinerile pământeşti

« Scriu

poemul despre tine

ca şi cum te-aş ucide

trăiesc de o veşnicie

mort »

Natura ne cheamă să ne mângâie când

« Apele cerului trec printre brazi inexistenţi

Şi închipuiri de spaimă »

Prompt şi sălbatic

Timid şi blând şi necruţător

Ambivalenţă cu talerul înclinat spre durere

Autochinuire

« Cerul s-a făcut brazde blânde de noapte

Sinucidere la patru mâini »

Dar visele, tot se împlinesc

Şi dacă, în spaţii închise

« Nu ne-am jurat nimic Pentru veşnicie dar

A înţeles din gesturi

Că ne eram suficienţi

Închişi în lacătul staminelor

»

PS. Citiţi aceste poezii, vă face mai sensibil şi mai înţelept.

Mai bogat, înţelegând mesajul din adâncul rândurilor.