PORTRET: IOAN SZABO

Primarul….cel care ne face ceva în localitate, cel care nu ne face, cel care ne dă, cel care nu ne dă, cel care ne supără, cel care ne bucură, “ăla rău” sau cel care ne face bine. Toate acestea fac dintr-un om, un primar. De cele mai multe ori uităm că dincolo de eşarfa tricoloră, dincolo de biroul mai mult sau mai puţin impunător, dincolo de proiecte, de realizări sau nerealizări există un OM sau un om…Uităm că există cineva care la fel ca noi are trăiri, sentimente, mulţumiri, nemulţumiri, iubeşte speră si crede.
Tocmai de aceea am încercat să pătrund dincolo de funcţie şi de responsabilitatea ei intrinsecă si să îl găsesc pe Nelu….nu pe inginerul Ioan Szabo, ci pur şi simplu pe Neluţ... aşa cum îi spune doamna lui, doamna Angela...Aşa că am încercat şi cred că am reuşit să surprind un OM deosebit, un om sensibil şi iubitor de oameni, am reuşit să îl gasesc pe acel Neluţ pe care nu mulţi au ocazia să îl cunoască.
Nelu Szabo s-a născut în comuna Şanţ, în anul 1962, în satul Valea Mare, loc de care în continuare este legat cu acea dragoste pe care doar românii o port simţii pentru locurile natale. Primii paşi pe bănciile şcolii i-a făct în satul natal apoi a urmat clasele V-VIII la Şcoala Generală „Enea Grapinii” din Şanţ.
Nelu Boldea: -  Care au fost paşii pe care i-aţi urmat după terminarea clasei a VII-a?
Ioan Szabo: -  M-am îndreptat către Cluj unde aveam de gând să urmez Liceul de chimie dar, în acelaşi timp, să mă dedic şi fotbalului, un sport pe care l-am îndrăgit şi încă îl îndrăgesc, dar mama mea, care a fost tot timpul alături de mine şi a încercat din toate puterile ei de om simplu dar iubitor, cea care m-a crescut cu mari sacrificii, nu a fost de acord şi mi-am îndreptat paşii spre Liceul Silvic. Lucru extraordinar de greu în acea vreme, mai ales ca la examen am fost 4 elevi pe un loc, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am răzbit şi am reuşit cu brio. În perioada vacanţelor mă întorceam acasă şi munceam cu drag la pepinieră. Trebuie să vă spun că aveam în grijă o pepiniera de 2,5 hectare, pepinieră pe care o cunoşteam ca pe buzunarul meu. Îmi iubesc meseria, şi atunci o iubeam, îmi face şi îmi făcea o deosebită plăcere să creez arbori şi arborete, e o muncă ce poate fi foarte uşor cuantificată, o muncă în care rezultatele apar în timp şi se păstrează chiar dacă noi nu mai suntem pe pământ. Pentru mine cele mai importante repere în viaţă sunt munca şi seriozitatea, fără acestea nu ai cum să răzbaţi, fără ele nu ai cum să ajungi cineva, nu poţi decât să supravieţuieşti, nicidecum să trăieşti demn.
După ce am terminat liceul, am fost repartizat în judeţul Alba, ca şi tehnician, dar am renunţat, eram prea departe de casă. Am încercat să intru la facultate, dar pe atunci lucrurile nu erau foarte simple, aşa că nu am reuşit din prima încercare. Am renunţat pentru moment şi am plecat în armată
Nelu Boldea: -  Ce aţi făcut după armată, practic momentul în care a început viaţa dumneavoastră de adult?
Ioan Szabo: -  M-am întors în locurile natale şi am început să lucrez la Ocolul Silvic Rodna, Brigada Valea Măriilor în practică, timp de nouă luni, apoi ca pădurar. Trebuie să ştiţi că pe atunci activitatea de pădurar era mult mai complexă decât în ziua de astăzi, aveam responsabilităţi multiple printre care şi îndeplinirea unui plan foarte mare la fructe de pădure şi plante medicinale. Îndeplinirea planului conta foarte mult în grila de salarizare aşa că am încercat şi, de cele mai multe ori, am reuşit să-mi îndeplinesc obligaţiile şi asta pentru că iubeam şi iubesc această meserie. Mi-a plăcut tpot timpul să învăţ lucruri noi, să mă perfecţionez, de aceea, la multe dintre concursurile la care am participat am fost mereu pe locuri fruntaşe 1, 2 sau 3. Cred că cel mai mândru sunt de momentul 1999 când am luat locul 1 pe judeţ şi am fost trimis la un concurs internaţional la Tighina unde m-am clasat printre primii 15.
În anul 2002, s-a înfiinţat Ocolul Silvic Izvorul Someşului din Şanţ, aşa că am venit înapoi în comună pe post de brigadier silvic. Acum activitatea în silvicultura este mult mai uşoară, nu mai avem plan pentru fructe de pădure sau plante medicinale, principala ocupaţie fiind aceea de a creea arbori şi arborete speciale sau pur şi simplu, întreţinerea pădurii. În anul 2005, am reuşit să-mi împlinesc un alt vis; acela de a urma Facultatea de Silvicultură. Începând cu anul 2009, am ocupat functia de inginer şef al Ocolului Silvic Izvorul Someşului. Începând cu anul 2012, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al şănţenilor mei dragi, am ocupat funcţia de primar.
Nelu Boldea: -  Bine, am înţeles cum au stat lucrurile pe plan profesional, dar între timp au apărut schimbări în viaţa dumneavoastră....
Ioan Szabo: -  ( Zâmbeşte cu căldură) DAAA,  schimbări majore, pentru că anul 1985 a fost cel în care m-am căsătorit cu o femeie minunată, o femeie care mereu a fost alaturi de mine, o femeie care a ştiut să mă înţeleagă, să mă aştepte, să mă iubească, dar mai ales să fie mereu umărul pe care pot pune capul. Este vorba de Angela, care mă susţine, cea care mi-a dăruit o familie şi nişte copii minunaţi. David este student, Ionel este licean, iar Angelica este boboc în clasa a noua.
Trebuie să vă spun că în momentul în care am adus în discuţie subiectul familie, am văzut în ochii lui Nelu (nu a primarului ci a OMULUI) o lumină deosebită, lumină pe care ţi-o dă doar faptul că eşti mândru de soţia şi de copiii tăi, lumină pe care o ai în momentul în care te simţi Binecuvântat de Dumnezeu cu multă dragoste şi fericire. Mă bucur sincer că am avut ocazia, ca jurnalist, să dicut şi altfel de subiecte cu Neluţ Szabo, mă bucur că am reuşit să pătrund dincolo de aparenţe pentru că, dincolo de masca de om dur bate o inimă sensibilă care ştie să iubească, ştie să dăruiască şi să ierte (şi apropo de iertare, îmi spunea Nelu Szabo, că singurul lucru pe care nu îl poate ierta este atingerea familiei sale, în rest spunea el, se poate ierta orice).
Nu am să vă scriu acum ce a făcut primarul ing. Ioan Szabo în aceşti an de mandat, am să revin cu detaliile acestea zilele următoare. Acum am vrut , dragi cititori, să trăiţi alături de mine bucuria de a cunoaşte un OM care nu face NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU....Neluţ Szabo....

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]