Portul popular, emblema identității noastre naționale

Mircea Daroși

Suntem printre puținele popoare care își poartă istoria milenară în veșminte, în simboluri meșteșugit alese, fiecare având un anume înțeles, un anume mesaj și o anume poveste. Însoțind omul în toate împrejurările vieții, de la naștere până la moarte, costumul popular constituie nu numai un ansamblu material cu funcții practice, ci și un purtător de semne și limbaj de comunicare, un mijloc de identificare a spațiului în care trăim. Acest ,,templu la purtător’’ face parte din cultura noastră națională și reprezintă chintesență a ceea ce strămoșii noștri au trăit și au simțit de-a lungul veacurilor. Alături de imn, stemă și drapel, portul popular reprezintă simbolul unității și continuității neamului românesc pe aceste meleaguri. Nicăieri nu există și nimeni nu are o ladă de zestre atât de frumoasă și de bogată, cum este a noastră. Această carte de identitate, cum o numește Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, ne poartă pe meridianele lumii, devenind un adevărat brand românesc.
Costumul popular este un document de viață, un crâmpei din istoria națională pe care este cusută inima noastră. Cele dintâi referințe le găsim în imaginile de pe Columna Traiană și de pe monumentul de la Adamclisi, despre care, istoricii spun că, veșmintele bărbaților și ale femeilor sunt foarte asemănătoare cu cele ale țăranilor noștri de astăzi. Simbolurile și motivele tradiționale de pe veșminte vin din vremuri imemoriale. Din vremea culturii Cucuteni, de acum 7000 de ani. Ele ne vorbesc despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape de existență umană, aflată în conexiune cu mediul înconjurător și divinitate. Cercetătorii de specialitate arată că există mărturii, încă din secolul al XIV-lea, care amintesc despre structura și evoluția portului popular. De pildă, ,,Cronica Pictată de la Viena’’, care descrie bătălia de la Posada, cuprinde imagini cu ,,bărbați care purtau cămăși lungi, strânse la mijloc cu brâu sau curea, ițari, opinci și căciuli de oaie pe cap’’. Napoleon Bonaparte este surprins în bătălia de la Arcole, de vitejia unor soldați îmbrăcați în ,,sumane negre’’, care nu sunt alții decât grănicerii năsăudeni.

De Țara Năsăudului se leagă și apariția ,,Clopului cu pană de păun’’, o piesă importantă a costumului bărbătesc ce amintește de coiful roman. Purtătorii costumului popular sunt nelipsiți de la marile evenimente istorice. Prezența lor în veșmintele albe pe câmpul lui Horea, la Blaj și la Alba Iulia, este oglindită în fotografiile epocii și în operele de artă ale creatorilor de frumos. Un profund atașament față de costumul popular l-a dovedit familia regală. Există numeroase fotografii în care, regina Elisabeta, dar și regina Maria se îmbrăcau în straie naționale, în semn de prețuire pentru această valoare inestimabilă a neamului românesc.

Dacă până la revoluție portul popular era legat de grandioasele festivaluri dedicate partidului unic și conducătorului său, după 1990 și-a recăpătat locul și rolul pe care l-a avut în viața de zi cu zi, înainte de instaurarea regimului communist in România. Chiar dacă este scos la lumină doar în sărbătorile religioase sau cu prilejul unor evenimente istorice, s-a ajuns astăzi, ca purtarea lui să devină un adevărat current ,,etno’’. Punându-se accent pe această moștenire lăsată din străbuni, s-a legiferat ziua ,,Costumului popular’’. Cu prilejul acestei sărbători, portul năsăudean a devenit unic în lume, prin intrarea lui în Cartea recordurilor, iar ,,Clopul cu păun’’este emblema județului nostru. În fiecare an, la 24 iunie este ziua universală a Iei, bluza cu o istorie țesută și devenită etalon al modei, fascinează mapamondul, prin simplitate, simboluri și frumusețe. În Țara Năsăudului, costumele populare create de către Virginia Linul, Silvia Toth și Mirela Șotropa sunt adevărate valori ale patrimoniului nostru național .

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]