Postelectoral. Ovidiu Creţu: Voinţă, demnitate şi credinţă

Toate acestea îl caracterizează pe Ovidiu Creţu, care a reuşit să primească mandatul numărul III. Niciun primar, din 89 până acum n-a reuşit să treacă de două mandate, în afară de Vasile Moldovan, pe care bistriţenii l-au învestit să primească de două ori scaunul de primar al acestui municipiu, pe care pe bună dreptate l-a meritat.

         N-am vrut să scriu în timpul campaniei, deşi sunt abonat la acest ziar, am lăsat loc la cei care au candidat pentru primărie, cât şi pentru Consiliul Judeţean. Mai ales că domnul Creţu nu avea nevoie de nicio campanie, şi-a făcut-o singur, prin fapte, nu prin propagandă politicianistă. Cine nu este convins, este rugat să facă o plimbare prin tot oraşul (pe jos, nu cu maşina) şi să vadă Parcul municipal, unde s-au instalat peste 200 de felinare, după un model vechi, de pe vremurile de mult apuse, când Bucureştiului i se spunea Micul Paris şi se cânta „Când felinarele s-aprind”. Să vadă Palatul Culturii, pasajele, Biserica Evanghelică, zeci de blocuri reabilitate termic şi multe altele.

         Domnul Creţu, împreună cu un grup de consilieri bine pregătiţi, bine intenţionaţi (indiferent de culoarea lor politică) au reuşit să dezgroape istoria acestui oraş... îngropată de sute de ani. Marele Iorga zicea că dacă nu cunoaştem istoria suntem ca  nişte copii care nu-şi cunosc părinţii. Pe un post tv spunea că Bistriţa arată acum de 1000 ori mai frumos decât în 1986.

         În campanie, am citit pe unele panouri „Să mişcăm Bistriţa”. Unde s-o mişcăm? Ce, Bistriţa e un vapor să-l mişte pe mare spre ocean şi apoi se supără saşii. O formaţiune politică – PMP – vrroia să mişte oraşul, dar Bistriţa este un oraş medieval, cu o încărcătură istorică foarte veche. Pe un alt panou scria „Să întinerim Bistriţa”. Poate a vrut să scrie ca Bistriţa să fie condusă de oameni tineri, cum este firesc. Dar, mă rog, e dreptul oricărui candidat să se exprime cum doreşte, dar e şi dreptul meu să spun că n-am înţeles de tot ce am citit pe acele panouri, un fel de a zice „Hai la noi să mâncâm nimic”. Sunt convins că şi alţi candidţai pentru Primăria Bistriţa au avut proiecte demne de lăudat. Se spune că nimeni nu e de neînlocuit, dar trebuie văzut cine pe cine înlocuieşte. Alegătorii, indiferent de culoarea politică, înainte să aplice ştampila pe buletinul de vot, aleg pe cel care a făcut ceva. Poate şi alţi candidaţi pot face chiar mai mult, dar una e să „o să fac” şi alta e „am mai făcut”. Şi atunci zici, de ce să dau pasărea din mână pe cea de pe gard.

         Cel puţin aşa am gândit eu. Şi s-a confirmat că marea majoritate a bistriţenilor au gândit ca mine. Oricine ar fi câştigat scaunul de primar ar fi făcut treburi bune pentru acest oraş. Nu este normal şi nici politicos să-l jigneşti pe cel care a câştigat. Cu scuzele de rigoare pentru domnul Ioan Oltean, care este un politician de marcă. Cu ani în urmă, scria în ziar: „Să nu vină Doina Pană să urle în faţa sediului nostru!”. Oare cui i-ar conveni să audă că soţia, sora, fiica lui urlă. Este vorba despre o femeie pentru care noi bărbaţii trebuie să avem un cult şi un respect deosebit. Domnul Oltean e bine să-şi ceară scuze (dacă n-a făcut-o până acum) pentru că ambii sunt politicieni de nota 10. În perioada interbelică, bătălia politică era între liberali şi ţărănişti. În ziarul „Universul”, Ionel Brătianu, care câştigase alegerile, scria: „Liberalii la putere, ţărăniştii taie lemne”. Tot în „Universul”, a doua zi, Iuliu Maniu scrie: „Bine domnule Brătianu, parcă dumneata spuneai că că cuvântul politeţe vine de la politic. Ce ao zice dacă eu aş scrie că, dacă ţărăniştii taie lemne, liberalii adună surcele. Ne întâlnim deseară la 8 la Capşa”. Nu ştiu ce au vorbit la Capşa că nu s-a publicat. Ziarul de pe acea vreme îl am şi acum.

         Şi iarăşi revin la domnul Creţu, pe care l-am auzit la un post local Tv că dânsul e cu faţa la om (adică şi la cei care l-au votat şi la cei care nu l-au votat). Asta spune mult pentru cei care au înţeles. Mi-a venit în minte declaraţia domnului preşedinte Iohannis cu „partidul meu, Guvernul meu”. Asta înseamnă că celelalte partide să-şi aleagă preşedinte? Eu, care nu sunt în partidul dânsului şi nu l-am votat, n-am preşedinte? Incredibil, n-am auzit aşa ceva vreodată, de-a lungul celor 91 de ani pe care-i am. Ce ar fi fost dacă regele ţării din vremurile pe care le-am trăit să zică „partidul meu”. Niciun preşedinte din 90 şi până acum n-a spus aşa ceva. Eu nu l-am votat, dar îl respect, şi mai ales respect votul acelor milioane de români care l-au votat.

Comentarii

14/07/16 14:23
toni

Mai usor cu pianul pe scari. In cele doua mandate, Cretu a reusit "performanta" sa aduca Bistriţa pe punctul de a intrece Caracalul in materie de ciudatenii. Mai intai l-a apucat nebunia mutarii statuilor care a facut praf istoria orasului. Prima isprava in acest sens a fost mutatarea bustului lui Petru Rares din Piata care-i poarta numele pentru a face loc unui monument controversat, in forma de „Sula” tocmai langa Prefectura, vrand parca sa confere expresie materiala sintagmei „Sula si Prefectura”. A urmat apoi mutarea bustului lui Cuza, de la IJP, in Piata Unirii fara sa stie ca piata isi trage numele de la Marea Unire din 1918 si nu are nimic cu unirea principatelor sau Mica Unire. Dupa mintea lui Cretu, unire sa fie, nu conteaza daca-i mare sau mica. Fara a mai pune la socoteala mulajele cu strutii, ouale gigant si merele de plastic, Bistriţa e oraşul în care toate lucrurile se întâmplă pe dos.
Vezi: http://www.catavencii.ro/bistrita-orasul-unde-s-a-rasturnat-carul-cu-pei...

14/07/16 15:10
Vizitator

Aplaudacii de ocazie atribui lui Cretu merite pe care acesta nu le are, precum parcul sau Casa de Cultura. Dupa cum toata lumea stie, Casa Cultura a fost construita la sfarsitul secolului XIX, iar parcul a fost realizat la inceputul secolului XX. Parcul Bistritei a fost amenajat în anul 1900 în partea central-sud-estică a burgului, în exteriorul valului de apărare a fostei cetăţi. El a fost integrat armonios în peisajul urban, îmbinând elementele arhitecturale din zonă (Turnul Dogarilor, Zidul Cetăţii) cu elementele naturale (Râul Bistriţa, Pădurea Codrişor). După 1952, parcul a suferit modificări prin adăugarea de noi alei şi prin amplasarea de mobilier urban. Reprezentativi pentru Parcul Municipal sunt arborii seculari cu dimensiuni impresionante: arţarul, platanii de munte, roşcovul, punctul de maximă atracţie constituindu-l cele două specii de arbori declarate monument al naturii: arborele pagodelor şi arborele lalea .
Iata ce spunea Nicolae Iorga in lucrarea sa intitulata „Neamul romanesc in Ardeal si Tara Ungureasca la 1906 ” despre trecutul istoric al Bistritei: "Bistriţa nu este nici pe departe o Sighişoară , căci n-a păstrat din zidurile ei decât ce se mai vede în marginea râului printre copacii bătrâni ai unei frumoase plimbări şi din trecut nu-ţi vorbeşte nici un alt martur decât biserica de pe care tocmai se rădea , În călătoria mea din urmă , spoiala neagră a veacurilor , care aminteşte mai mult decât pătează".
Ceea ce a facut Cretu in legatura cu parcul, este ca a mai raschetat niste copaci seculari cu drujba iar la Casa de Cultura spoirea a durat mai mult decat constructia.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5