Povestea unui aromân celebru

Profesorii Ion C. Hiru şi George Baciu prezintă, în volumul „Teja Papahagi- un aromân aşezat cu sfinţenie în cartea satului domnesc”, povestea ilustrului doctor Teja Papahagi, născut din nobleţea aromână, dar şi din şuviţa domnească a basarabilor, cel care a întemeiat, la Domneşti, un spital modern, cu utilităţi orăşeneşti, o societate culturală menită a readuce în atenţie istoria domnească. Un om preocupat de educaţie şi sănătate, de arhitectura localităţii, găzduit pentru eternitate în camera de duminică a sufletului domneştian. Partea întâi a lucrării este dedicată vieţii şi operei medicului, ilustrată prin mărturiile contemporanilor săi. Tatăl doctorului, Pericle Papahagi, membru corespondent al Academiei Române, este cel care a elaborat primele studii temeinice despre megleno români. Originară din Avdela Pindului, străveche aşezare de păstori aromâni, familia Papahagi a fost dintru început profund angajată în mişcarea de redeşteptare naţională a aromânilor, popor romanic din Nordul şi Centrul Greciei, răspândit apoi în Macedonia, Albania, România şi Bulgaria. Tulburătoare sunt evenimentele anului 1983, când intelectualii erau puşi la zid în România, iar pentru a părăsi localitatea, doctorul avea nevoie de bilet de voie semnat de secretarul de partid. Născut la 4 iunie 1919, în oraşul Sinistra, Bulgaria, dr. Teja Papahagi absolvă, în anul 1944, Facultatea de Medicină din Bucureşti. În primăvara anului 1947 este numit medic director al Spitalului Domneşti, unde a dovedit faptul că este un chirurg excepţional şi un bun gospodar. După cum regăsim în însemnele medicului, în primii 8 ani transportul bolnavilor se făcea cu o căruţă trasă de un cal, de multe ori în miezul nopţii, auzind o coadă de bici cum bate în geam întru salvarea unui suflet. Nu bogăţia, nu banii, nu aurul erau cea mai mare bucurie a medicului ci arta, cultura şi, mai presus de toate, profesiunea. Teja Papahagi era un om împlinit: „Când îmi îmbrăţişez copilul înseamnă că nu am nimic să-mi reproşez. Şi cum cea mai mare bucurie a mea este să-mi îmbrăţişez fetiţa, fac tot ce pot să am acest drept în orice moment”.

Apoi, îl descoperim pe umoristul Teja Papahagi, remarcându-se scena cu angajaţii spitalului, în care aceştia beau ţuică în pod, doctorul găsindu-i cu scara furată şi dojenindu-i în stilu-i caracteristic. O carte în care Teja Papahagi este conturat ca bun organizator al acţiunilor culturale din perioada 1970-1985, în care descoperim relaţia de amiciţie cu regizorul aromân Constantin Dinischiotu şi, mai presus de toate, savoarea povestirilor din perioada comunistă, când nu puteai face orice oricând.

Partea a doua este dedicată făptuirilor medicului în satul de pe o margine de dor a râului Doamnei, regăsind, printre altele, pinacoteca din Domneşti, Muzeul Comunal de Artă Plastică, colecţia de artă contemporană, societatea culturală şi, mai presus de toate, amintiri de suflet.

Partea a treia este dedicată însemnărilor despre câteva personalităţi importante ale istoriei aromânilor, amintind aici pe Emanuil Gojdu, Andrei Şaguna, Constantin Belimace, Artur Silvestri, căruia îi sunt dedicate In memoriam mai multe pagini.

O carte care creionează personalitatea marcantă a unui om de excepţie, care merită a fi cunoscut şi de generaţiile actuale. Un volum în care regăsim în ilustraţii şi text întreaga viaţă a doctorului salvator de trupuri şi suflete prin harul pe care l-a avut.