Pr. Alin Ciprian Cîndea: Români, uniți și liberi

Nouă românilor ne place să ne definim a fi un popor creștin. Aceasta ar presupune ca fiecare membru din popor să fie în mod profund și intim atașat de Cristos și de învățăturii sale. Să trăiască conform Evangheliei: să fie ca Isus, să iubească așa cum El a iubit. Dar oare se întâmplă asta? Sau, mai de grabă, suntem un popor în sânul căruia mai sunt și creștini.

E drept că după evenimentele din decembrie ‘89, în România s-au construit multe biserici și multe bănci, dar oare poporul este mai credincios pentru că au fost clădite biserici. Nu știu ce să spun. Un lucru este cert: nu-i mai bogat, chiar dacă România a fost împânzită de bănci.

Cu toate acestea, Dumnezeu ne cheamă să fim poporul Lui, dar pentru aceasta nu trebuie să ne bazăm pe programe, pe calcule și pe avantaje sau să ne încredem în oportunități și influențe, ci să căutăm calea privind mereu la jertfa Domnului: în ea se află programul nostru de viață.

Tot în Cristos, acest popor poate rămâne unit și liber. Pentru că atunci când fiecare membru al acestei țări va fi cu adevărat aproape de Domnul automat vom fi mai aproape și unii de alții; cu Isus în mijlocul nostru. Doar așa ar putea dispărea diferențele etnice sau confesionale. În acest sens Apostolul Pavel le spune Galatenilor: “În Cristos... nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber;..., pentru că voi toți una sunteți în Cristos Isus”.

Dorința unității tuturor românilor a fost un vis care s-a împlinit la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918. Acolo, Vestitorul Marii Unirii, Episcopul Iuliu Hossu, se bucura împreună cu zecile de mii de români că se făurea „o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și pe credința poporului Său”. Iar textul Rezoluției Adunării Naționale prevedea „o egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat”. Dar, după cum bine știm, nu a fost întotdeauna așa. Iar pe alocuri putem experimenta cu totul altceva, fapt pentru care cred că dezideratul Marii Uniri rămâne încă de înfăptuit.

Noi suntem cei care trebuie să consolidăm această unitate printr-o credință autentică, trăind în adevăr, lăsând minciuna sau propaganda la o parte; renunțând la mândrie, cel mai mare obstacol în calea unității și sursă de permanente diviziuni.

Să încercăm cu ocazia zilei de 1 decembrie să dăm un restart societății în care trăim, ierându-ne unii altora. Fiecare să facă un mic pas spre reconciliere. Știu că se poate. Dar o reconciliere autentică între români, între oamenii politici sau între creștini se va putea realiza doar „când vom ști să recunoaștem darurile unii altora și vom fi capabili, cu umilință și docilitate, să învățăm unii de la alții, fără a aștepta ca ceilalți să învețe mai întâi de la noi”, spunea papa Francisc în urmă cu un an.

Să ne bucurăm cu toții la acest mare Centenar, repetând împreună cu Cardinalul Iuliu Hossu: „Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”.

Trăiască România Mare!