Din "Fântâna darurilor"

Pr. Alin Ciprian Cîndea: Să formăm și să ne lăsăm formați de tineri

Formarea creștină a fost întotdeauna necesară, iar acum este mai mare nevoie de formare ca oricând. Nimeni nu poate, în niciun domeniu, să se mulțumească cu cunoștințele sale inițiale, pentru că totul evoluează. Învățătura Bisericii nu se schimbă, dar modului de a o comunica trebuie mereu să i se aducă update-uri, mai ales când ne adresăm tinerilor.

Chiar dacă conținutul credinței rămâne același, modul de exprimare și trăire se schimbă, iar ca și creștini nu încetăm niciodată să înțelegem ceea ce credem și să credem ceea ce înțelegem. În contextul actual apar întrebări radicale noi, iar repetarea formulelor concepute într-o cultură antică nu este suficientă pentru a transmite Evanghelia cu noutatea sa permanentă.

Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea: "Biserica este întotdeauna o Biserică a timpului prezent. Ea nu se uită la moștenirea ei ca la o comoară a unei epoci trecute, ci ca la o puternică inspirație pentru a avansa în pelerinajul credinței pe cărări mereu noi". În acest sens, oamenilor de azi, dar mai ales tinerilor trebuie să lise vorbească pe limba lor pentru a înțelege cât mai bine Cuvântul lui Dumnezeu, teologia, istoria Bisericii, sacramentele și spiritualitatea care structurează viața creștină și dă coloană vertebrală.

Tinerii sunt dornici de cunoaștere și de implicare, trebuie doar să vedem potențialul și valoarea lor. Augusto Cury spunea că: “Există o lume care aşteaptă să fie descoperită în fiecare copil şi în fiecare tânăr. Numai cel care nu se află închis în propria sa lume, reuşeşte să o descopere.” Ca educatori sau preoți trebuie să ieșim din lumea noastră pentru a intra în lumea lor și astfel vom crea o singură lume și treptat vom ajunge să vorbim și o singură limbă.

Sunt contrariat când văd diverse structuri ale societății care încearcă să-i modeleze pe cei tineri după idei și metehne ale celor mai în vârstă, după chipul și asemănarea lor, sau li se taie elanul pentru că sistemul le cere să-și aștepte rândul. Și când le va veni, vor fi prea blazați și amprentați, poate prea obosiți.

Tinerii sunt dornici să vorbească și să-și împărtășească experiența, trebuie doar să avem încredere în ei și să le canalizăm frumosul lor entuziam. Ca preoți trebuie să ne cufundăm în mijlocul realităților tinerilor, ascultând așteptările lor, încurajându-i. Să le oferim în cadrul Bisericii posibilitatea de a deveni actori nu doar spectatori. Părinții sinodali, adunați în Vatican în luna octombrie a anului trecut, au conștientizat că nu-i suficient ca Biserica să fie „pentru“ tineri, ci trebuie să avem o Biserică „cu“ tineri. Evanghelizarea tinerilor să fie făcută și de către tineri. Dar asta nu este tot: trebuie să le și permitem să fim evangheliți de ei!

“Să ascultăm glasul lui Isus, «Cristos veşnic tânăr», şi să recunoaştem în El multele glasuri, strigătele de bucurie, plângerile, tăcerile tinerilor.“ (Papa Francisc)

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]