Duminica a 17-a după Rusalii

Pr. Vasile Beni: Cine este ,,MAMA”, ce simte, ce face, când copilul este bolnav ?

Este titlul pe care l-aş da la meditaţia duminicii a şaptesprăzecea de după rusalii,oprindu-mă la câteva învăţături,dar nu înainte de a vedea ce ne spune
Textul evangheliei:,,În vremea aceea s-a dus Iisus prin părţile Tirului şi ale Sidonului şi iată că o femeie hananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind în calea Lui, striga către Dânsul şi zicea: miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de un diavol. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Dar, apropiindu-se, ucenicii Săi îl rugau, zicând: da-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, le-a zis: nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Dar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis Lui: adevărat, Doamne, însă şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzându-i, Iisus i-a zis: o, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.(Matei 15,21-28). Am spus că mă voi opri la câteva dintre învăţăturile care s-ar putea desprinde din această evanghelie şi mai précis la trei,iar la final şi la o frumoasă poezie.
1)Copiii noştri nu sunt ,,întâmplări”,nu sunt ,,accidente”,ci ,,binecuvântări”,daruri divine care ne îmbogăţesc şi ne înfrumuseţează viaţa.Părintele D. Stăniloaie spunea că orice copil care apare pe lume este un dar a lui Dumnezeu şi, ca atare, o minune.Sfinţii Părinţi spun că pruncii, după ce ies din apa Sf. Botez, sunt cele mai scumpe fiinţe. Limba omenească este prea săracă în cuvinte pentru a spune ce este copilul. Totuşi, am putea spune că este cea mai de preţ comoară, iar părinţii sunt paznicii acestei comori.Copiii sunt sămânţa omului viitor care se ascunde în el, sâmburele în care se ascunde nădejdea părinţilor, precum în ghinda ce zace în pământ stă ascuns stejarul de mâine.Copiii sunt templul lui Dumnezeu, în fiecare vedem chipul lui Dumnezeu.De aceea şi Mântuitorul ne sfătuieşt şi ne îndeamnă “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi … ” (Marcu 10, 14).
2)Cine este mama,ce simte,ce face ,când are copilul bolnav? Sunt bărbat,dar şi părinte, însă nu voi putea înţelege niciodată ce este în sufletul unui mame. Cred, însă, că cea mai mare demnitate de pe lumea aceasta este să fii mamă. Mama e totul, încă de dinainte de a afla că este însărcinată. Apoi, după ce află, se gândeşte la viitor: la întâlnirea cu minunea din pântece, la prima rochiţă şi la prima fundiţă ori la primul costum cu papion, la primul zâmbet şi la primii paşi, chiar şi la prima zi de grădiniţă. Toate sunt acolo, în mintea şi în sufletul ei. Mama este mereu lângă noi,e îngerul păzitor al fiecăruia. O găsim în mirosul mâncăruririlor pe care ni le amintim din copilărie,ea e în toate zâmbetele noastre de zi cu zi. O găsim în mâna care ne atinge pe frunte când avem febră şi în căldura pe care o simţim în dimineţile de Crăciun.Mama este începutul tuturor începuturilor, profesorul profesorilor şi cartea cărţilor. Mama este sertarul în care ne depunem toate lacrimile şi zâmbetele. Mama e izvor de răbdare şi bunătate. Mama e creatorul tuturor poveştilor. E un anotimp, e un cântec dulce, glas plin de smirnă.Mama este acea fântână care te răcoreşte când îţi este sete, mama e acel vânt care îţi mângâie obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care te încălzeşte atunci când îţi este frig, mama e acea sclipire care îţi luminează cele mai întunecate nopţi, mama e îngerul care îţi alungă visele triste, mama e braţul în care îţi găseşti alinarea, mama e soarele de la care primeşti lumina, mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.Ea e locul de unde ai plecat, primul tău „acasă”, primii tăi paşi în viaţă. Mama aduce fără să ceri până şi luna de pe cer. Dacă plângi, plânge şi ea, dacă râzi, râde şi ea. Ea e alături de tine, orice drum ai alege. Mama ceartă şi sărută în acelaşi timp. Mama e cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai deşteaptă, cea mai cea, din lume. Ea e prima ta iubire, primul tău prieten, chiar primul om cu care te-ai certat. Însă nimic şi nimeni nu vă poate despărţi. Nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea…Mama ştie şi simte totul.Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranţei oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu.Ce simte o mamă când are copilul bolnav ?-Durere şi dragoste ,pe care le împleteşte privind spre Dumnezeu cu credinţă.Un ierarh şi părinte al zilelor noastre a fost întrebat, în cadrul unei conferinţe cu preoţii de spitale, despre „cum şi ce să zicem unei mame care tocmai şi-a pierdut copilul,sau are copilul bolnav?”. Părintele, după clipe bune de gândire a răspuns: „Nu zice nimic… Taci şi te roagă… Căci tu, chiar şi preot fiind, nu ai inimă de mamă!”. Nu există cuvânt omenesc care să aline durerea şi totuşi mama l-a aflat şi îl găseşte în ,,rugăciune”.Şi aici ne întâlnim cu răspunsul la întrebarea ce face mama atunci când copilul este bolnav şi numai, atunci ea se roagă stăruitor Bunului Dumnezeu.
3)Puterea rugăciunii- învăţături pe care le întâlnim în cartea părintelui pr.prof Nicolae Feier:,,Puterea Rugăciunii” în care părintele ne spune:,,Rugăciunea este cea mai mare putere a lumii,iar coroana tuturor rugăciunilor este răbdarea,în toate aspectele ei:ca aşteptare cu decenţă a împlinirii cererii,ca acceptare a greutăţilor,ca încercare a vieţii şi ca supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu,însă,niciodată ca fatalitate.Rugăciunea este îngerul sfătuitor interior care veghează echilibrul vieţii.Rugăciunea face ca viaţa să merite a fi trăită,deoarece ea presupune întotdeauna o comuniune,o ieşire din însingurare,o relaţie intimă cu Dumnezeu,pe verticală,şi cu semenii pe orizontală,totdeauna locul întâlnirii omului cu Dumnezeu fiind central sfintei Cruci.” Puterea rugăciunii e mare şi de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Puterea rugăciunii a stins puterea focului, gurile leilor le-a încuiat, mânia vrăjmaşilor a înfrânt-o, războaie a potolit, lupte a curmat, vifore a domolit, draci a gonit, porţile cerului a deschis, legăturile morţii le-a risipit, bolile le-a vindecat, supărările a depărtat, pe vrăjmaşi i-a alungat, cetăţi clătinate a întărit, molimele şi rănile cele trimise de sus le-a îndepărtat şi, în sfârşit, toate feluritele lor grozăvii şi primejdii le-au nimicit. Acestea şi multe altele a făcut puterea rugăciunii.În Vechiul Testament -Un părinte preocupat de starea spirituală a copiilor săi a fost Iov. Deşi era un tată foarte ocupat, având 10 copii, el era interesat de situaţia fiecăruia în parte. Iov mijlocea pentru fiecare copil înaintea lui Dumnezeu.„Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor” (Iov 1:5).Scriptura ne mai relatează: „Aşa avea Iov obicei să facă”. Rugăciunile lui de mijlocire pentru copii nu erau ocazionale, ci o parte a timpului său dedicat zilnic. Trebuie să înţelegem, ca şi părinţi, că nu putem să ne creştem copiii într-o lume coruptă şi decăzută, fără a mijloci pentru ei înaintea lui Dumnezeu.Ana a ştiut să contribuie la formarea lui Samuel , încredinţându-şi fiul Domnului şi lăsându-l să fie la dispoziţia Sa, deşi inima ei de mamă poate ar fi dorit să-l ţină lângă ea.În Noul testament ne întâlnim în paginile.Scripturii cu exemple de părinţi care au avut un rol spiritual pozitiv asupra copiilor lor. Eunice şi Lois au conturat personalitatea lui Timotei , astfel încât el a ajuns să fie un slujitor al lui Dumnezeu. Aceste două femei evlavioase, bunica şi mama, au imprimat valorile creştine, principiile Bibliei în mintea, inima şi conduita fiului şi nepotului lor.Spre final vreau să mă opresc la o poezie care poate că este şi un îndemn nu doar pentru mamă ci şi pentru părinţi,iar poezia se numeşte Rugăciunea mamei,deTeodor Castrişanu-

Copilaşi din toată lumea, ştiţi voi cum se roagă mama
Pentru voi în orice seară? Nu ştiţi? Sigur! N-aţi luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii sfinte
Îşi şopteşte-n blânde şoapte rugăciunea ei fierbinte.

Uite-aşa grăieşte dânsa: " Maică sfântă, Preacurată,
Vezi-i ce frumos dorm dânşii?...Ei îmi sunt averea toată.
Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume
Şi îndur atât noianul de dureri fără de nume!

I-am culcat şi-acum spre tine vin ca ei să nu mă vază
Şi te rog, Măicuţă sfântă, să cobori o blândă rază,
Raza bunătăţii tale, pe frumoasele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele şi nici pleoapele muiete.

Şi le-adu în suflet raiul liniştit al vieţii tale
Şi mi-i fă ca-n zori de ziuă, când o fi ca să se scoale
Să-i văd blânzi, cuminţi şi veseli, îndreptând spre mine paşii
Cum i-ndreaptă către tine, colo-n cer, sus, îngeraşii"Amin !

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]