Pr. Vasile Beni: ÎNCEPUTUL POSTULUI MARE. De ce să iert? Cum să postesc? Cum să-mi adun comoară în ceruri?

Sunt învățăturile care reies din textul Evangheliei duminicii de astăzi. Și cu  ajutorul Bunului Dumnezeu fiecare dintre noi de mâine vom începe Sfântul și marele Post al Sfintelor Paști, o perioadă de pregătire pentru cea mai mare sărbătoare a creștinătății care este Învierea Domnului. Iar Sfânta Biserică, asemenea unei mame, ne pune mijoacele de pregătire pentru a ne putea bucura de această frumoasă și măreață sărbătoare. De aceea să ne oprim pentru început la  Textul Evangheliei:,,Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră .(Matei 6,14-21)        

Dacă am fost atenți la textul Evangheliei „Iertarea, Postul și Adunarea de comori în ceruri” ar fi cele trei învățături care se desprind din Evanghelia duminicii la Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paști. Un text al Evangheliei format doar din șapte versete, care face parte din Predica de pe Munte, atunci când Mântuitorul rostește rugăciunea Tatăl Nostru și Cele 9 Fericiri. Să ne oprim așadar, pe rând, la cele trei învățături. 

De ce să iert- o întrebare și un răspuns. Pentru că doar oamenii puternici iartă.  Din textul Evangheliei vedem cum Dumnezeu condiționează iertarea Sa – „ Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor și Tatăl vostru cel Ceresc vă va ierta greșelile voastre, iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Prin urmare, această Evanghelie ne spune:  dacă vrei să fii iertat, trebuie să ierți la rândul tău. Oamenii slabi se răzbună. Oamenii puternici iartă. Și mărturisesc şi spun tuturor celor care nu pot ierta să reflecteze la ceea ce a spus Mitropolitul nostru Bartolomeu: „Dragii mei, eu sunt om bătrân şi am experienţă de viaţă foarte bogată. Am mai spus-o odată, şi o repet pentru că, o predică este ca o lecţie la şcoală sau la universitate, o repeţi toată viaţa, cu nuanţe, cu îmbogăţiri, dar în realitate lecţia este aceeaşi - ca probă că peste ani ni se citesc aceleaşi Evanghelii în aceleaşi duminici. A fost un moment în viaţa mea în care nu puteam să iert pe cineva care îmi făcuse foarte mult rău, mă calomniase, mă vorbise de rău, îmi întinsese nişte curse din care să nu mai ies niciodată, cu viclenie, cu foartă multă viclenie. Şi mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea putere să-l iert, dar nu găseam în mine această putere de a-l ierta în sinea mea, că altfel nu era vorba de răzbunare. Şi i-am spus duhovnicului meu. Şi duhovnicul mi-a spus: „Este foarte simplu ca să scapi, pentru că atuncia când nu ierţi pe cineva, povara nu este a lui, ci este a ta, tu o duci în spinare. Omul pe care nu-l ierţi, sau duşmanul pe care nu-l ierţi, este ca o jivină pe care o porţi în spinare şi stă cu ghearele înfipte în grumajii tăi şi îi simţi greutatea şi îi simţi şi ghearele. E simplu. Scutură-te o dată din grumaji şi dă jivina jos şi vei vedea ce uşor şi limpede te simţi”. Şi am făcut aşa. M-am rugat lui Dumnezeu: “Doamne, dă-mi putere să scutur jivina”.  Şi m-am scuturat şi-n câteva secunde n-am mai simţit-o. Iar eu am devenit un om liber, un om senin. Pentru că - îmi aduc aminte de vorba duhovnicului: „Nu el este cel pedepsit pentru că tu nu-l ierţi, ci tu eşti pedepsit de tine însuţi pentru că porţi această povară” – Iar dacă ne aducem aminte de rugăciunea „Tatăl nostru”- unde cerem „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm, vom putea ierta mai ușor. E drept că a ierta înseamnă să trecem cu vederea faptele și vorbele celui care ne discreditează, ne compromite sau ne denigrează, dar atunci când iertăm ne asemănăm cu Dumnezeu, care ne iartă. Iar iertarea schimbă relațiile dintre oameni, care devin armonioase. Când iertăm nu beneficiază de roadele ei doar cel iertat ci și sufletul celui care iartă se eliberează de patimă, ură și răzbunare.

Cum să postesc - Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. A posti nu este ușor, dar ne este mai ușor dacă vedem postul nu ca pe un regim alimentar, ci ca pe o schimbare de atitudine, de optică, de priorități. Postul are nevoie de componenta lui alimentară, dar nu se reduce la aceasta. Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar este, în acelasi timp, și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu.

Cum trebuie să postim? Vedeți, mulți dintre noi credem că postul este înlocuirea mâcărurilor de dulce cu cele vegetale. Dar să nu înlocuim o plăcere cu o altă plăcere. Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău, postul înseamnă luptă cu lăcomia, îmbuibarea, jertfă, efort.Vorbesc unii de „mâncarea delicioasă de post”. Dar postul este însă înfrânarea de la pofte şi plăceri. Iar Biserica, prin cântările ei din slujbele Postului celui Mare, ne îndeamnă și ne sfătuiește cum să postim: „Să postim, post primit, bineplăcut Domnului”, postul cel adevărat este înstrăinarea de răutați, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Adică, nu numai mâncând de post, ci și înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate și ispite. În acest sens, Sf. Ioan Gura de Aur zice: "Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți  milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul, și urechile, și picioarele, și mâinile voastre, și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de lăcomie; picioarele nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor; ochii neprivind cu ispitire frumusețile străine... Gura trebuie să postească de sudalme și de alte vorbiri rușinoase". Iar Sfântul Vasile cel Mare ne spune: „Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân, iar părul alb, împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită, este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă”.

Iar Sfânta Scriptură a Vechiului Testament în cartea proorocului Isaia la capitolul 58 ne spune cum sa postim: „Rupeți lanțurile nedreptății... împarte pâinea ta cu cel flămând ,adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine (Isaia 58,2-7)

Cum să ne adunăm comori în ceruri-și care sunt acele comori Știm și vedem că viața fiecăruia dintre noi se desfășoară între leagă-n și mormânt, între naștere și moarte, iar pe parcursul acestei călătorii căutăm să agonisim cele necesare traiului din punct de vedere material. Și punem pe primul plan partea materială. Și putem să spunem că trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă. Ne petrecem viaţa în birouri rigide, în zgomotul tastelor şi al aparatelor de aer conditionat, închişi în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.Visăm pe google, râdem pe facebook, ne dăm întâlnire pe mess. Ne trăim iubirile în sms-uri şi ne amăgim c-am fi fericiţi. Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncându-le în faţă arogantu „N-am timp!” am atâtea de făcut, pentru că trăim într-o lume a concurenței. Dar toate comorile noastre de pe pământ – a spus Iisus – vor dura doar cât va dura această viaţă. Și atunci ar fi bine să ne gândim la ce am putea face pentru sufletul nostru. Și mă opresc la o întrebare.

Care sunt acele comori care ne aduc satisfacţie în veşnicie? Multe și nenumărate și m-aș opri doar la câteva:

Iubirea. Să avem iubire, pentru că: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Iertarea- Să iertăm: „ Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor și Tatăl vostru cel Ceresc vă va ierta greșelile; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. A fi bogat în iertare înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Cunoașterea lui Dumnezeu: ,,Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17,3).

Credința - Fără această credinţă nici un om nu poate fi mântuit. Credinţa este puternică – atât de puternică încât poate ,,muta munţii”; este forţa la care Dumnezeu însuşi răspunde.

A face voia lui Dumnezeu. „Oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.

Rugăciunea – privilegiul minunat de a vorbi şi a intra în comuniune cu Dumnezeu la orice oră din zi şi din noapte.

Și pentru că în perioada postului mare se rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul haideți să încheiem zicând:

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei,  al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al vorbirii în deşert nu le da mie! Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-le mie, slugii Tale! Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”!

Un Post Binecuvântat și cu folos !