Pr. Vasile Beni: Postul Crăciunului ne pregătește să ne întâlnim cu Pruncul Iisus

Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului a fost instituit în sec. IV-V,  Este un post de pregătire și de curățire duhovnicească ca să primim în noi, în peștera trupului și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască. De aceea, dacă suntem atenți în Catavasii se spune: „Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!” Programul acestui post este concentrat în cuvintele citate acum, care provin dintr-o predică a Sfântului Grigorie Teologul. Ele au următorul înțeles: Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să lumineze viața noastră și să ne ridice pe noi la viața duhovnicească sau cerească. Astfel, postul acesta este un post de pregătire spirituală, ca noi să devenim un templu, un sălaș al prezenței Mântuitorului Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, ca El să ne arate astfel iubirea lui Dumnezeu Tatăl. Postul acesta al Crăciunului este, deci, în primul rând, o pregătire, o sfințire a gândurilor, a simțirilor, a trupului și sufletului nostru prin pocăință, prin Spovedanie și Împărtășanie, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinților și printr-o atenție spirituală deosebită ca să devenim „biserică sfințită” în sufletele și în trupurile noastre.

Cum să ne pregătim de Crăciun? Ne spun sărbătorile mai importante

           Postind -  iar postul este o abţinere sau înfrânare, totală sau parţială, de la mâncărurile de dulce, băuturi alcoolice și de la fapte rele. Rostul postului nu este ca să slăbim trupeşte, ci el este un mijloc pentru a ne întări duhovniceşte. Rostul lui este deci desăvârşirea spirituală, mântuirea. Ori, pentru aceasta, postul trupesc trebuie unit neapărat cu postul sufletesc adică fuga de păcat, de păcatul pentru care a murit Hristos Domnul. A posti şi a păcătui sunt două lucruri care se bat cap în cap. Cum ar trebui să postesc? Să postim constant, de bună voie, să nu înlocuim o plăcere cu o altă plăcere - și aici mă refer la mâncare, să nu postim doar de mâncare, ci și de fapte rele. Dar și să iertăm celor ce ne greșesc.                

          Mergând la Biserică  - pentru că prima sărbătoare din postul Crăciunului este ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (21 noiembrie) - de unde învățăm despre datoria părinților de a-și duce pruncii la Biserică. O chemare pentru noi toţi de a intra şi cerceta cu râvnă Casa Domnului în decursul vieţii noastre, cu timp şi fără timp, în duminici şi sărbători şi nu numai. Pentru că aici, în Biserică, este de faţă Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, care se jertfeşte în chip nesângeros şi Duhul Sfânt, care sfinţeşte darurile şi inimile noastre. Este de faţă Maica Domnului şi toată ceata sfinţilor care se roagă cu noi şi preamăresc pe Dumnezeu. Biserica nu este numai casă de adunare în scopul propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu, deci a evanghelizării, ci locaş sfinţit şi sfinţitor, în care este Hristos prezent în taina euharistică.

          Ascultând de chemarea lui Iisus -   pentru că în data de 30 noiembrie se pomenește părintele duhovnicesc al poporului român - Sfântul Ap. Andrei care este cel dintâi chemat de Mântuitorul Iisus Hristos la apostolie. Sfântul Andrei ne arată cât de simpă şi în acelaşi timp cât de puternică este chemarea lui Hristos, dar şi cât de prompt este răspunsul la această chemare sfântă. Sfântul Andrei urmează pe Hristos fără condiţii şi fără întârziere, fără calcul şi fără dorinţa de câştig, ci doar pentru că a simţit în chemarea lui Iisus, Însuşi cuvântul Vieţii.                  

         Făcând milostenie -pentru că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară, trebuie să facem și milostenie sau să fim milostivi ca Sfântul Nicolae  (6 decembrie), dăruind altora, ca semn al iubirii noastre frățești, daruri spirituale și daruri materiale, după putință, iar dacă nu avem niciun dar material, măcar să oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare unui om sărac, singur și deznădăjduit, întristat sau îndoliat. Această milostenie sau această dăruire către alții este pregătirea noastră pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dăruit de Dumnezeu Tatăl, pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire.                                                          

         Colindând  -pentru că atât înainte cu câteva zile, cât și după Crăciun, se colindă intens și fiecare dintre noi suntem datori să prețuim, să păstrăm, să promovăm și să cântăm colindele. Pentru că cei care colindă nu sunt numai vestitorii unui eveniment ci și Teofori, adică purtători de Dumnezeu. Și „Colindele rămân icoane de mare preţ în altarul spiritual al Bisericii Ortodoxe-colindele ne aduc Crăciunul, iar Crăciunul ne aduce colindele”. Iar Nașterea Domnului sau Crăciunul e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă. Ea este nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuși, tot atât de real ca și acela din Betleem. „Cetele de colindători rostesc adevărate predici de înaltă simțire creștină”

         Prin urmare, Postul Crăciunului ne îndeamnă la  rugăciunea și  împărtășirea Euharistică mai deasă pentru sfințirea noastră, dar și cu milostenia, ca semn al prezenței iubirii milostive a lui Hristos în noi.

Amin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]