Pr .Vasile Beni: Semnele orbirii sufletești în ziua de astăzi

Textul evangheliei Duminicii a 31- de după Rusalii:,,În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea la marginea drumului şi cerşea. Şi, auzind mulţimea trecând, el a întrebat: ce este aceasta? Şi i-au spus lui că trece Iisus din Nazaret. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine. Iar cei care mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el însă şi mai tare striga: Fiul lui David, fie-ţi milă de mine! Iar Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la Dânsul; şi, când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând: ce vrei să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd. Şi Iisus i-a zis: vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi a mers după Iisus slăvind pe Dumnezeu, şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.(Ev. Luca 18, 35-43)

S-a mai spus și se știe că unul dintre cele mai mari daruri a fost este și va fi sănătatea.Însă dacă ar trebui să ne oprim la cele cinci simțuri și să spunem care ne este cel mai de folos cu toții cred că am fi de părere că ,,vederea”.Un gânditor spunea că două lucruri îl impresionează,,cerul înstelat și conștiința morală”  iar privind spre cer ,l-am putea asemăna ca un candelabru plin de lumină și am vedea luna strălucind pe cer și rânduiala după care se conduc stelele,galaxiile și constelațiile cu atâta precizie am putea spune:,,Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale” .Dragi mei,toţi am văzut oameni orbi, fie din naştere, fie din accidente, fie în urma unor boli grele. Și ori de câte ori vedem un orb, ne cuprinde pe fiecare un sentiment de milă.El nu poate merge singur, nu poate vedea cerul, soarele şi frumuseţea florilor. Nu poate privi icoana şi crucea la care se închină, nici faţa mamei, a copiilor şi a semenilor săi. Orbul nu poate privi o carte sfântă, nu poate lucra mai nimic şi se simte o povară pentru familie şi societate, căci trăieşte mai mult din mila altora.Un asemenea om orb la ochii trupului este vrednic de jale, de îndurarea tuturor.Dar, Dumnezeu însă mângâie pe cei fără vedere cu alte daruri: cu multă înţelepciune, cu vorbire frumoasă, cu smerenie, cu darul lacrimilor şi, adeseori, cu darul cântării frumoase. Căci Creatorul a toate, prin dumnezeiasca pronie, are milă de zidirea Sa. De aceea zice Duhul Sfânt, prin gura psalmistului: „Domnul înţelepţeşte orbii!“ (Psalm 145, 8).

Ce înţelegem prin orbirea sufletească sau duhovnicească?           

Acea întunecare şi înrobire a sufletului prin tot felul de păcate sufleteşti şi trupeşti.Iar în primul rând este necredința,apoi îndoiala în credință,deznădejdea,mândria,uciderea trupească și sufletească,ura și mânia dintre oameni , divorţul, desfrâul, minciuna, iubirea de averi, zgârcenia, lăcomia, beţia, lenea şi altele. Toate păcatele sunt boli ale sufletului, care îl aruncă în orbire şi nesimţire, iar trupul, în boli grele şi fără leac. Şi dacă nu părăsim păcatele care ne robesc prin căinţă, Spovedanie şi înnoire duhovnicească, orbirea sufletului, ca orice boală, duce la moartea sufletească şi la osânda sufletului în chinurile iadului.

Care sunt semnele orbirii sufletești ?

Multe ar fi ,însă mă opresc la două dintre ele ,pentru că din  acestea se desprind multe și nenumărate semne ale orbirii sufletești.     

   1),,Ne-vederea lui Dumnezeu”Este primul semn al orbirii sufletești în viața fiecăruia dintre noi.Pentru că un om care nu îl vede pe Dumnezeu săvârșește păcate . Acest lucru îl arată Mântuitorul când zice: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, căci faptele lor erau rele. Că oricine face cele rele urăşte Lumina, pentru ca faptele lui să nu se vădească“ (Ioan 3, 19-20). Iar prin păcat atunci când îl săvârșim ne opunem voii lui Dumnezeu,care ne îndeamnă la fapte bune.    

   2)Necredința-Orbirea spirituală vine din necredinţă şi din împotrivirea faţă de Dumnezeu.Pentru că un om care este necredincios nu poate să-l vadă pe Dumnezeu,care a creat această lume și la care îi poartă de grijă.Orbirea spirituală vine din necredinţă şi învârtoşarea inimii, cum arată Sfânta Scriptură, zicând: „Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Că inima poporului acestuia s-a învârtoşat şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec“ (Isaia 6, 9-10).

Câteva scurte concluzii care ar trebui să ne dea de gândit:              

              Ce este un creștin care nu se roagă la Dumnezeu,adică nu-I mulțumește pentru toate darurile primite și nu îi cere ajutorul-oare nu un om orb sufletește?     Ce este creştinul care nu vine cu anii la sfânta biserică, nu se roagă, nu citeşte cărţi sfinte şi amână  Spovedania până în ceasul morţii, dacă nu un bolnav şi orb sufleteşte?         Ce este omul care se numeşte creştin doar cu numele şi îşi cheltuieşte timpul, averea şi sănătatea în griji trecătoare şi în păcate de moarte, dacă nu un om nefericit şi orb la suflet?     Ce este creştinul care n-a citit măcar o dată Sfânta Scriptură, mai ales Noul Testament şi alte cărţi creştineşti de învăţătură, care călăuzesc şi luminează mintea şi sufletul spre Hristos, dacă nu un om nefericit şi lipsit de lumina cunoştinţei şi a bucuriei duhovniceşti?   

Ce este creştinul care îşi risipeşte viaţa în beţii şi desfrânări, în certuri şi divorţuri, în judecăţi şi ură, dacă nu un om slab în credinţă şi amăgit de diavoli, un om orb şi bolnav la suflet, care umblă pe calea pierzării şi nu mai este în stare să se scoale din păcate, să se pocăiască şi să-şi mântuiască sufletul ?       

Prin urmare Dumnezeu ne-a dăruit ochi să-L vedem și să-I cerem ajutorul-exemplul orbului din Ierihon,care s-a rugat:,, Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine”,iar după ce a fost vindecat l-a slăvit pe Dumnezeu,nu doar el ci tot poporul.Amin !

Pr .Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]