Preasfinţitul părinte Ioan Mihălţan

La Editura Reîntregirea din Alba Iulia, istoriograful Ioan Alexandru Mizgan editează volumul „Pe cărările vieţii cu preasfinţitul părinte dr. Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei, Bihorului şi Sălajului”. Volumul, apărut cu binecuvântarea Î.P.S. Andrei Andrecuţ, arhiepiscopul de Alba Iulia, debutează cu scurte repere bibliografice din care aflăm că preasfinţitul Mihălţan s-a născut în 1926 la Ohaba, judeţul Alba, pe tot parcursul vieţii simţind acea legătură strânsă între ţăran şi pământ. În anul 1950 a fost hirotonit diacon de către mitropolitul Nicolae Bălan, originar din Blăjenii de Sus. Apoi, a fost instalat ca preot în satul natal unde, în câţiva ani, reuşeşte să înfiinţeze un muzeu şi să ridice un monument al eroilor. Din anul 1978 devine profesor universitar, 15 membri din Sfântul Sinod, în frunte cu Patriarhul Daniel, fiind studenţi ai preasfinţitului. Din anul 1990 este hirotonit arhiereu vicar la Oradea, în prezenţa Î.P.S. Antonie Plămădeală. Pe tot parcursul vieţii misionare a înfiinţat mănăstiri de călugări şi călugăriţe şi a încercat să fie aproape de preoţi, să le înţeleagă neajunsurile şi suferinţele şi să le ofere îndrumări duhovniceşti. Părintele Ioan Alexandru Mizgan ne spune că preasfinţitul a fost întotdeauna foarte înţelegător cu neputinţele firii omeneşti, dând dovadă de o maturitate duhovnicească rar întâlnită. Ceasurile de seară petrecute cu sfinţenia sa ne conturează personalitatea marcantă. Aflăm că în parohia principalul argument este moralitatea şi, în afară de acestea, foarte importante sunt slujbele folosite cu evlavie şi învăţătura temeinicită pe sfânta smerenie. La 80 de ani, preasfinţitul declara că vârsta potoleşte o mulţime de frământări şi chiar patimi, tulburător fiind testamentul în care preasfinţitul scrie detaliat unde vrea să fie îngropat, cu ce haine, atenţionându-ne că nu lasă o moştenire vremelnică, ci biblioteca personală şi obiectele din muzeul parohial să rămână în proprietate parohiei din Ohaba.

În anul 2008, preasfinţitul s-a pregătit să se nască în ceruri pentru viaţa cea veşnică, lăsându-ne amintirea unei personalităţi bine conturate în istoria bisericii româneşti, având darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul pe care sfinţia sa l-a cinstit şi l-a slujit cu toată sinceritatea şi dragostea. O oglindă a omului a plecat spre cele sfinte pe care părintele Ion Alexandru Mizgan reuşeşte să o aducă şi în sufletul nostru, al credincioşilor, care slăvim pe Dumnezeu pentru bucuria de a ne fi întâlnit cu asemenea personalităţi.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5