Predicile părintelui Dumitru

Părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarh mănăstirilor din Eparhia Clujului şi slujitor al Catedralei Mitropolitane, este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, lucrarea de licenţă intitulată „Monografia mănăstirii Adormirea Maicii Domnului – Nicula” fiind publicată în mai multe ediţii. Părintele arhimandrit Dumitru ne-a fericit pe noi, enoriaşii, şi nu numai, cu o carte amplă de predici rostite de-a lungul anilor cu diferite prilejuri. Arhiepiscopul şi mitropolitul Andrei spune în Cuvântul cu putere şi cuvânt de mângâiere înserat la începutul Predicilor: „Printre slujitorii Cuvântului un om dăruit este şi arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Eparhia noastră. A predicat la Nicula, la Catedrala din Cluj-Napoca, în multe misiuni pe care le-a făcut în teritoriu şi la bucuriile şi necazurile celor apropiaţi. Parte din predici le-a adunat în acest volum, pe care-l tipăreşte, acum, când Dumnezeu l-a ajutat să ajungă la deplină maturitate: 40 de primăveri. Cei ce le vor lectura vor găsi în ele multe lucruri care le vor folosi duhovniceşte”. La rândul lui, autorul spune, printre altele: „Cuvântările diortosite din acest volum sunt rostiri comune, probabil nu adaugă nimic nou la amvonul preoţimii, dar sunt izvorâte din adâncul fiinţei unui slujitor smerit. M-am considerat întotdeauna mai mult un om pragmatic şi direct decât un teolog erudit; în acelaşi timp, totuşi, un sentimental, deşi mi-ar place, duhovnicesc…! De aceea, parte din aceste predici păstrează specificul momentului rostirii lor. M-am regăsit printre rânduri, dar m-am şi înspăimântat! M-am bucurat, dar m-a şi întristat! M-am mândrit, dar m-am şi umilit! Deşi anumite teme se repetă, am socotit să păstrez forma originală a predicii. Oricum, pot spune că aceste cuvântări s-au rostit, în mare măsură, de la sine! Adică: ceea ce Dumnezeu m-a luminat pe moment cum m-au inspirat credincioşii ascultători, starea mea sufletească şi, cel mai puţin pregătirea prealabilă”.
Am reţinut din cartea de predici a arhimandritului Dumitru Cobzaru referirile la arhiepiscopul şi mitropolitul Bartolomeu. „Toate mănăstirile eparhiei, 22 la număr, la care se adaugă catedrala mitropolitană, au cunoscut implicarea Înaltului Bartolomeu, care a ctitorit efectiv, edificând spiritual şi punând temelie la noile zidiri. În 1993 găseşte Nicula – istorică şi celebră, Căşielul, reînfiinţat, Băişoara, Dobricul, Feleacul, Ilva Mare, Nuşeni, Soporul de Câmpie – firave începuturi. Continuând, întemeiază, rând pe rând, la cererea preoţilor şi a credincioşilor noi chinovii pe „ruinele” celor distruse de Bucow sau de la „firul ierbii”: Bichigiu, Cheile Turzii, Ciucea (împlinind dorinţa testamentară a lui Octavian Goga), Cormaia, Cristorel, Floreşti, Mihai Vodă, Muntele Rece, Piatra Craiului, Piatra Fântânele, Râşca Transilvană, Rebra – Parva, Salva şi Strâmba.
A acordat o atenţie aparte mănăstirii Nicula, locul în care şi-a desăvârşit opera biblică şi şi-a odihnit zilele senectuţii! Ştia că Nicula este icoana neamului. Şi în final scrie părintele Dumitru: Acum, pe cel ce a primit chipul îngeresc „mai cu adevărat” îngerii îl întreabă: Cum te cheamă frate? Şi li se răspunde: Bartolomeu monahul! Nouă ne rămâne doar finalul! Să te mântuieşti în Domnul şi să te rogi pentru noi, păcătoşii!”