Prefectul Ioan Ţintean: Transmit gândul meu de preţuire pentru reprezentanţii, în viaţă, ai Comunităţii Evreieşti din Bistriţa

MESAJUL PREFECTULUI JUDEŢULUI BISTRIŢA-NĂSĂUD CU OCAZIA ZILEI HOLOCAUSTULUI DIN ROMÂNIA

Guvernul României a decis ca data de 9 octombrie să fie dedicată comemorării, în plan naţional, a Zilei Holocaustului, moment care marchează începutul deportărilor populaţiei evreieşti în Transnistria, în 1941.

De aceea, se cuvine ca în această zi să aducem un pios omagiu tuturor celor care au pierit într-unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria omenirii.

Noi, ca şi comunitate, am suferit mari pierderi, căci nu mai puţin de 6800 de evrei au fost ridicaţi din patul lor şi închişi în lagărul de pe Dealul Dumitrei, urmând ca apoi să fie deportaţi în lagărele morţii de la Auschwitz şi Birkenau. Acesta a fost începutul dezastrului pentru miile de evrei bistriţeni care nu au mai scăpat cu viaţă din maşinăria morţii naziste, fiind victimele celei mai mari crime din istoria umanităţii.

Cred că este de datoria nostră morală să rememorăm trecutul sumbru din acest capitol al istoriei noastre pentru ca generaţiile de astăzi să ştie că nici oraşul nostru şi comunităţile noastre de evrei nu au fost ocolite de ororile celui de-al II-lea Război Mondial şi pentru a se evita erorile trecutului. Pentru că, oricât de mult am vrea să transferăm culpa doar către un singur vinovat, responsabilitatea trecutului nostru sângeros o poartă pe umeri întreaga omenire, prin nepăsarea sa, prin ignorarea suferinţelor semenilor, prin acceptarea atrocităţilor la care am fost martori tăcuţi.

Permiteţi-mi să fac apel la mărtuiria unor supravieţuitori pentru a simţi dimensiunea dezastrului, aceste fapte trebuind evocate mereu, ca un ecou peste timpuri, astfel încât noi, cei de astăzi, să învăţăm din lecţiile trecutului şi să nu mai permitem vreodată ca nenorocirile Holocaustului să se mai repete:

„Sub mine şi deasupra mea zăceau morții si răniții. Unii respirau, alții gemeau. Brusc, am auzit un copil strigându-şi mama. Suna de parca ar fi fost fetița mea. Am izbucnit in lacrimi. Execuțiile au continuat iar oamenii continuau sa cada. Am început sa împing cadavrele de teama sa nu fiu îngropată de vie. Dar încercam sa fac asta astfel încât polițiștii sa nu-şi dea seama”.

Comemorarea de astăzi, pe lângă aducerea aminte, este un prag de trecere spre iertarea şi împăcarea cu un trecut atât de dramatic, dar şi o curăţare a sufletului prin acceptarea responsabiltăţii comune de a nu fi încercat totul pentru a fi putut împiedica această tragedie.

Daţi-mi voie să mă înclin în faţa memoriei martirilor evrei, care nu şi-au pierdut speranţa nici măcar în faţa unui destin implacabil, dând dovadă de un curaj fără margini, sfidând practic moartea prin uimitoare acte de solidaritate umană care au făcut ca încercările de supravieţuire ale evreilor să devină adevărate pilde.

De asemenea, doresc să transmit gândul meu de preţuire pentru reprezentanţii în viaţă ai Comunităţii Evreieşti din Bistriţa, cu regretul că numărul componenţilor acesteia este tot mai redus.

IOAN ŢINTEAN,
PREFECTUL JUDEŢULUI BISTRIŢA-NĂSĂUD

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]