Prefectul Ovidiu Frenţ: Mica şi minunata Unire de la 1859 este o bijuterie de faptă a istoriei noastre!

În 5 ianuarie 1859, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Modovei. În 24 ianuarie același Alexandru Ioan Cuza este ales la Bucureşti și domnitor al Ţării Româneşti. La prima vedere pare doar o mişcare foarte inteligentă a clasei politice de atunci, pare doar o strategie “cool” cum ar zice tinerii de azi.

În profunzime lucrurile sunt însă mai complexe. Ceea ce s-a petrecut atunci nu este o întâmplare sau doar o mutare câștigătoare, ci este rezultatul unor evoluții interne şi internaţionale fixate în memoria colectivă prin revoluţia paşoptistă. Şi rolul marilor barbaţi ai neamului de atunci a contat, şi rolul Franţei ca susținător al demersului nostru în egală măsură. Poate şi viziunea de la 1600 a lui Mihai Viteazul să fi contat, poate și Horea şi cu siguranţă Avram Iancu.

Vorbim acum de Mica Unire de la 1859 şi de Marea Unire din 1918 în al cărei Centenar aniversar ne aflăm.
Mica şi minunata Unire de la 1859 este o bijuterie de faptă a istoriei noastre! Și pentru cei care au realizat-o nu a fost deloc mică, ci dimpotrivă, reformele legislative și instituționale înfăptuite atunci constituind fundamentul statului modern de astăzi.

De fapt, vorbim în prezent de un lung proces unionist şi de una şi aceeaşi unire. O unire în două acte, începută în 1859 şi desăvârşită în 1918.

“Ocaua, se spune în cartea de istorie, a fost o unitate de măsură introdusă de Alexandru Ioan Cuza în Principatele Române.” Ocaua lui Cuza este legendară, dar dincolo de ea, ca reper, mai exista o altă măsura a lui Cuza rămasă peste timp: Unirea. Din 24 ianuarie 1859 încolo, unirea a devenit unitatea de măsură a românilor, posibilă în gând dar şi în faptă, unitate de măsură ajunsă în 1918, etalon.

În 1859 românii au pus temelia iar în 1918 au definitivat construcţia naţională, la 1 decembrie, la Alba Iulia. În fiecare an sărbătorim începutul unirii în ianuarie şi împlinirea ei în decembrie. Ce bine e că e aşa !
La mulţi ani România ! Unirii în care, chiar dacă nu facem aceeași pași și nu cântăm pe aceleași note, măcar să “dăm mâna cu mâna”!

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]