Preot deșteptării noastre

În colecția Școala ardeleană a Galaxiei Gutenberg coordonată de istoricul literar Ion Buzași a fost reeditat studiul “Andrei Mureșanu- Viața și opera” al reputatului dascăl blăjean Ioan Rațiu ( 1869-1917). Editura Galaxia Gutenberg din Târgu-Lăpuș a inițiat un program al restituirilor culturale privind viața și opera lui Andrei Mureșanu, publicând contribuția monografică a lui Valeriu Braniște și întregind mesajul editorial cu studiul istoric-literar al profesorului Ioan Rațiu la împlinirea a 200 de ani de la nașterea celui despre care Mihai Eminescu scria în Epigonii că face „piatra să învie ca și miticul poet”, fiind „preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet”.
Editorul și autorul prefeței, prof.univ.dr.Ion Buzași, motivează valoarea literară a reeditării prin faptul că „este prima monografie, în sensul statornicit de teoria literară, din istoriografia literară românească, urmată în structura ei compozițională, cu mici modificări, de cei care au scris despre viața și opera lui Andrei Mureșanu”. Astfel, studiul profesorului Ioan Rațiu, constituindu-se la 1900 în teză de doctorat, prin extinderea documentară și de interpretare față de mențiunile cunoscute până la acea dată, devine operă de referință în bibliografia lui Andrei Mureșanu.
Ioan Rațiu își află reperele pentru studiul despre „poetul națiunii”, al românilor „din patru unghiuri”, în documente ale Astrei, studii, protocoale și anuare ale școlilor Blajului sau Brașovului, publicațiile Foaie pentru minte, inimă și literatură, Gazeta Transilvania, Familia, Revista ilustrată, scrieri ale lui Iosif Vulcan, Ioan Pușcariu, George Coșbuc, Vasile Alecsandri, Timotei Cipariu, Mihai Eminescu, Epistolele trimise de Andrei Mureșanu lui Barițiu și Bărnuțiu, poeziile publicate în volum la Brașov și Sibiu în 1862 și 1881, la acestea adăugându-se mărturiile orale ( „o mulțime de comunicațiuni”) ale soției poetului, Susana Mureșanu, protopopului de Bistrița, Alexandru Silași, profesorilor Iacob Mureșianu și Aurel P. Bota. Prin aceste izvoare își clarifică profesorul blăjean traseul monografic, constând din Introducere și 9 capitole: Tinerețea, Cariera, Icoana creșterii rele, Spre Parnas, Culmea, Declinul, Moartea, Caracterizare generală și Literatura (Bibliografia).
Monografia profesorului Rațiu începe sub semnul de pietate față de cel căruia i se cuvine „reîmprospătarea” memoriei și dreptul la „laurul verde” și „coroana nemuririi”, căci „Fericit bărbatul care pătruns de înălțimea chemării sale și-a rezolvit nobil și cu abnegațiune această chemare”, stârnind în urmași sublime idei, argumentând „că este ceva pe fața pământului ce nu se poate încătușa, nici nimici”. Apreciind literatura (bibliografia) despre Andrei Mureșanu ca fiind „puțină, severă și nedreaptă”, profesorul blăjean năzuiește o scriere „demnă” de omul și scriitorul ce se cere așezat în galeria oamenilor mari. Mureșanu apare ca poet al “aspirațiunilor” care a lăsat națiunii române o „ereditate neprețuită” pe care „nu o va distruge nici seria anilor, nici fuga timpurilor”. “Râvna de carte” și „silința de fier” îi va marca poetului biografia, începând cu eminenția de la școlile normale din Bistrița, urmând apoi cursuri le de filozofie și teologie la Blaj, „vestitul focular de știință și cultură” , oraș modest dar „glorios și falnic”, avându-i profesori pe Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu. Autorul monografiei accentuează rolul Blajului în formarea personalității lui Andrei Mureșanu: „Blajul l-a făcut ceea ce a fost”. La doar 19 ani, acesta simte cum școalele Blajului „dau viață nouă poporului român”, Blajul fiind o Atenă mică de unde bărbați cu spirite luminătoare vestesc Învierea neamului. Principiile corifeilor Școlii Ardelene, ideea de libertate, de neam, de istorie și literatură română, gloria străbunilor și aspirațiunile naționale, povețele spirituale, erudiția și jertfa, într-un cuvânt efectele Blajului, detaliază Ioan Rațiu, îi edifică lui Mureșanu tăria conștiinței pentru cele mai importante etape ale vieții: profesor la Brașov, translator la cancelaria guvernului cesaro-regesc din Sibiu, traducător al Icoanei creșterii rele după pedagogul german Cristian Gotthilf Salzmann, redactor al Gazetei Transilvaniei, poet ajutentic al anului 1848, prin înălțătoarele texte lirice în care autorul monografiei descifrează zodie divină, 15 mai 1848 și Răsunetul. Această succesiune este apreciată de profesorul Rațiu ca fiind culmea biografiei poetului, după care urmează declinul, deprimarea, în același timp cu „sugrumarea luptei de libertate” din 1849; cu toate că la Brașov și Sibiu îi apar ediții ale poeziilor, iar Astra, prin Marele Șaguna, îi premiază opera.
Meritul monografiei profesorului Ioan Rațiu este acela de a surprinde și argumenta exemplaritatea, din toate punctele de vedere, ( “Românul, politicul, învățătorul, profesorul și oficialul. Sentimentul moral. Omul de societate. Capul de familie. Poetul”), a celui numit omul izbânzilor și al suferințelor, al energiilor neînfricate, riguros și plin de credință, drept în faptă și sfat, cu minte înaltă și suflet de o mare sensibilitate, ce a jurat pentru libertatea românilor; jurământ, se subliniază în finalul monografiei, aere perennius ( mai durabil decât metalul). Este, credem, și ideea recentei reeditări.

Valentin Marica
(Din Manuscrisul de jad)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]