Preot Vasile Beni: Toma este modelul credinţei noi în Iisus Hristos

Textul Evangheliei la duminica Tomii: „Şi, fiind seară, în ziua aceea întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: «Pace vouă!» Şi, zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci, s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi». Şi, zicând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute». Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci, au zis lui ceilalţi ucenici: «Am văzut pe Domnul!» Dar el le-a zis: «Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede». Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: «Pace vouă!» Apoi a zis lui Toma: «Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios». A răspuns Toma şi I-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» Iisus i-a zis: «Pentru că M-ai văzut, ai crezut? Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!» Deci, şi alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui”. Ev. Ioan 20, 19-31

Dragii noştri credincioşi Hristos a Înviat!

După ce împreună ne-am bucurat de sărbătoarea Învierii şi am petrecut mai mult timp aproape de Dumnezeu  dar şi alături de cei dragi iată-ne ajunşi împreună în această a II-a Duminică după Paşti, numită şi Duminica Tomei. Iată, aşadar, pilda aceasta a unui om pe care poporul s-a obişnuit să-l numească Toma necredinciosul, ne aduce înaintea ochilor o întâmplare minunată, care se leagă, de fapt, cu seara Învierii. Pentru cei care aţi participat în acea seară, în Duminica Învierii, la Vecernie sau aşa numita „a doua Înviere”, ţineţi minte că se citise numai prima parte a acestei Evanghelii, şi anume aceea cu intrarea Domnului prin uşile încuiate.

Câteva învăţături la această Evanghelie

a.Pururea Fecioria Maicii Domnului -Dacă suntem atenţi în prima parte a Evangheliei avem răspunsuri la două teme mari: răspunsul la pururea fecioria Maicii Domnului şi răspunsul la Taina Spovedaniei. Iată: ne spun mulţi că nu se poate ca Fecioara Maria să fi fost fecioară înainte de naştere şi, culmea, să mai fi rămas fecioară şi după naştere. Că ei spun şi zic că măcar fizic s-ar fi stricat în ea ceva. Dar iată că acest „Pace vouă!” dat după ce Mântuitorul intră prin uşile încuiate, ne arată că acolo unde Domnul voieşte, biruieşte rânduiala firii şi că nimic materialnic nu poate sta înaintea intrării şi ieşirii Domnului din Biserica Sa.

b.Cea de-a doua învăţătură este legată de Spovedanie Iată ce spune Mântuitorul: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: ,,Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute”. Iată că avem aici de-a face cu răspunsul la această taină a primirii de la apostoli, prin episcopi, de către preoţi, până în zilele noastre, a acestei puteri de a lega şi dezlega păcatele. Nu este o putere dată preotului de vreo diplomă universitară, nu este o putere dată de vreo armă ascunsă sau de vreo putere politică, ci este dată de Hristos Domnul Care zice: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi”.

c.Toma este modelul credinţei noi în Iisus Hristos. Pe Iisus Hristos sau credinţa în Iisus Hristos nu o înghiţi ca pe o pastilă, pe nemestecate. Este minunat lucru atunci când, cuprins de taină şi conştient de taina cea mare a Bisericii lui Hristos, şi bucuros din cale-afară de faptul că mai descoperi ceva în Hristos, deci cuprins de toate acestea, strigi ca Toma deodată: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”După opt zile, ne spune Evanghelia, deci în ziua de astăzi, Duminica, ucenicii Lui erau înăuntru, în casă, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” Poate că este imaginea cea mai frumoasă a Mântuitorului în mijlocul ucenicilor Săi, la egală distanţă de toţi, nepunându-l pe Petru mai aproape de El, neaşezând pe nici unul mai mare peste ceilalţi, ci, iată, atât: stând în mijloc şi dăruind pace. Hristos în mijlocul ucenicilor. Aşa stă până la sfârşitul veacurilor; chiar înălţat de-a dreapta Tatălui, El în chip văzut stă în mijlocul nostru şi pe măsură ce ne apropiem de El. Iată! Domnul se adresează mai apoi lui Toma: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios”. A răspuns Toma şi I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Nu ni se spune că Toma a pus degetul în coasta Mântuitorului, nici că ar fi ridicat privirea în sus. Toma avea altceva după care recunoaşte pe Domnul: nu mlădierea glasului, ci acel „Pace vouă” dăruit. Recunoaşte în Iisus Hristos pe Atotştiutorul. Domnul nu fusese de faţă când Toma vorbise cu ucenicii şi spusese că nu va crede decât pipăindu-L, cu alte cuvinte, pe Hristos. Iată că El ştia acest lucru şi vine tocmai ca să-l întărească pe Toma, semn că nimeni, niciunul dintre noi, nu suntem puţin înaintea lui Dumnezeu, ci fiecare dintre noi suntem mult înaintea lui Dumnezeu. „Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Iisus îi spune însă mai departe lui Toma astfel: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut? Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”

d.-Cei care cred sunt ostaşi a lui Hristos - Iată-ne, aşadar, mai fericiţi decât Toma. Suntem în adunarea fericiţilor de după Învierea lui Hristos care, deşi nu-L vedem, credem. Deşi nu vine să-I punem degetele noastre în coasta Lui, mărturisim că El este Domnul şi Dumnezeul nostru. Îl simţim şi-L gustăm în Taina Sfintei Spovedanii şi mai apoi în aceea a Sfintei Împărtăşanii. Îl vedem în taina icoanei, Îl cântăm în taina cântării liturgice, intrăm Într-Însul în taina Bisericii. Şi de aceea suntem mai fericiţi, pentru că-L vedem pe Dumnezeu totul în tot, nu ca o formă de panteism a unei energii împrăştiate undeva în lume, ci ca har al Său, lucrător în fiecare dintre noi. Mai fericiţi decât Toma, mai fericiţi pentru că nu vedem şi credem.

e.Dumnezeu nu poate fi cuprins într-o carte! Finalul Evangheliei însă ne face să ne gândim la cuvintele scripturii care spun că :„Deci, şi alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui”. De unde am putea să învăţăm că niciodată Dumnezeu nu va putea fi cuprins într o singură carte. Niciodată Dumnezeu nu va fi cuprins în vreo minte omenească la maximum. De aceea, îngăduit ne este nouă ca pe lângă Sfânta Scriptură să folosim Sfinţii Părinţi şi tot ceea ce Biserica învaţă, pentru a ne putea îndrepta spre strigătul acesta al lui Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

f.Spusa lui Toma vine să dărâme toate îndoielile că Hristos n-ar fi înviat. Nu se poate: un om de raţiunea fermă a lui Toma, care refuză în prima fază tocmai această apariţie a Domnului, că dacă nu va vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu va pune degetul său în semnul cuielor şi dacă nu va pune mâna sa în coasta Lui şi dacă nu va vedea, nu va crede, deci un astfel de om raţional, să-i zicem, vine şi cade în genunchi şi zice: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Să nu uităm nicio clipă că Hristos a Înviat şi că suntem fericiţi că, nevăzându-L, credem. Că noi credem şi mărturisim toţi acelaşi lucru: „Hristos a Înviat din morţi/Cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din mormânturi/ Viaţă dăruindu-le.” Amin!

Pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]