Preot Vasile Rus: E plină țara de morminte fără cruci...

L-am cunoscut pentru prima dată pe doctorul de suflete Traian Neamțu în ziua de 28 ianuarie a anului 2015 cu prilejul lansării ediției cu numărul 89 al revistei Memoria care marca astfel împlinirea unui sfert de veac de la evenimentele care au dus la prăbuşirea regimului comunist din România, în decembrie 1989.Evenimentul a avut loc la la Librăria Humanitas din Cluj,fiind prezenți prezenţi Radu Preda (preşedinte executiv IICCMER), Claudia Dobre (Fundaţia Culturală Memoria), Doctor Traian Neamţu (Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici – Filiala Cluj), istoricul Gheorghe Petrov, autorul a numeroase lucrări de dezgropare a rămăşiţelor pământeşti ale luptătorilor anticomunişti, executaţi de către securitate și subsemnatul ,urmaşul unui erou-martir, Toader Dumitru,bunicul meu, executat pe Dealul Crucii din localitatea bistriţeană Nepos.Știam despre grozăviile pe care torționarii comuniști le-au săvârșit în închisoarea din Bistrița,despre bătăile și suferințele îndurate de bunicul meu și de ceilalți arestați din lotul Liga Națională Creștină însă ascultându-l pe doctorul Traian Neamțu în acea zi vorbind despre barbaria călăilor comuniști din celelalte închisori cum sunt Gherla sau Galați m-am cutremurat și vă mărturisesc că am început să plâng ca un copil sub privirea bunului meu profesor Radu Preda de la Facultatea de Teologie din Cluj.Prietenia cu profesorul Gheorghe Petrov ,omul care i-a readus din moarte la viață în 2009 pe martirii mei din Dealul Crucii a însemnat pentru mine și prilejul de a-l cunoaște pe acest om ales care a avut curajul să mărturisească pentru adevăr cu prețul unor suferințe grele în temuta închisoare Gherla dar și în lagărele morții din Balta Brăilei.M-am bucurat mult că nu m-a uitat și în acest an mi-a dăruit cartea sa de memorii ‘’De ce Doamne…?’’.Am considerat că este o datorie de suflet pentru mine să scriu câteva cuvinte despre această carte a suferinței,care pleacă în căutarea poporului pierdut, decimat de securitatea comunistă prin crimă și teroare. În vremurile tulburi de după cel de al doilea război mondial oamenii acestui popor pierdut din care face parte doctorul Traian Neamțu și-au păstrat demnitatea și au avut curajul să lupte pentru a redobândi drepturile suprimate de regimul comunist, dreptul la liberă exprimare și dreptul la proprietate.În numele acestor drepturi familia doctorului Traian Neamțu a îndurat persecuția ‘’vrednicului’’ regim comunist care a confiscat casa și tot pământul familiei.Cu toate aceste greutăți îndurate mama a reprezentat pentru copilul Traian Neamțu :’’ o icoană sfântă’’ care i-a lăsat cel mai sfânt testament:’’dragul mamii…orice ar fi…să îți păstrezi demnitatea și conștiința’’.A împlinit acest testament și a plătit cu ani grei de temniță curajul de a mărturisi pentru dreptate.E greu de redat în cuvinte manualul de tortură la care tânărul Neamțu a fost supus în temnițele comuniste. Exploatarea și lipsa de umanitate era maximă. Foamea, munca, boala, frigul și bătaia erau viața „dușmanilor poporului" care au îndrăznit să vindece ciuma roșie.După eliberarea din temniță va urma chemarea sufletului său,aceea de a fi doctor de minți și suflete și va ajunge unul dintre eminenții medici specialiști ai școlii românești de psihiatrie și întemeietor al Centrului de Sănătate Mintală din Cluj.Dar nu i-a uitat pe frații săi de suferință: 800.000 de oameni care au suferit în temnițele comuniste pentru că au avut curajul să spere și să mărturisească pentru adevăr și libertate, iar dintre ei - 10.000 au fost executați de securitatea comunistă fără judecată și aruncați în gropi comune, unele dintre ele rămase încă necunoscute, spre durerea urmașilor, care şi-au văzut astfel anulat dreptul la memorie și la o înmormântare creștinească.În calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj a luptat din răsputeri să arate că cea mai mare pedeapsă pentru crimele securității este aducerea aminte... neuitarea... Fiii acestui popor pierdut mai au pentru noi o singură rugăminte: „Să nu ne uitați niciodată...". Acest deziderat s-a concretizat în edificarea cu multă trudă și sacrificiu a Monumentului Rezistenței Anticomuniste din Cluj,al cărui ctitor este domnul Traian Neamțu .Lupta cu autoritățile insensibile la ridicarea acestui însemn pentru ca astfel de orori să nu se mai repete niciodată în viețile și în comunitățile noastre a fost grea și istovitoare.De altfel doctorul Neamțu constată cu regret că o condamnare a comunismului și a călăilor lui în România după anul 1989 nu a existat,regimurile neocomuniste mulțumindu-se să îi protejeze într-o formă sau alta pe torționarii comuniști cu pensii îndestulătoare și să îi umilească pe luptătorii anticomuniști cu pensii de mizerie sau chiar cu lipsa medicamentelor care să le vindece bolile cauzate de chinul și exterminarea din închisorile comuniste.Memoria victimelor comunismului a fost păstrată de doctorul Neamțu printr-un centru de documentare deschis în fostul sediu al securității din Cluj la Palatul Copiiilor .Cu un contract de chirie din patru în patru ani încheiat cu această unitate școlară,cu omenia directorilor acestei școli care doreau desființarea acestui muzeu al ororii comuniste doctorul Neamțu a rezistat eroic și prin zeci de adrese a purtat mai departe flacără memoriei rezistenței anticomuniste și nu a uitat rugămintea fraților săi uciși în temnițele comuniste :’’să nu ne uiți frate…să nu ne uiți niciodată...’’.Convocat fiind de Curtea de Apel București în 10 decembrie 2015 să depună mărturie despre crimele torționarului Ficior doctorul Neamțu scrie instanței cuvintele:’nu pot să vin la București.Sănătatea îmi este distrusă de cei șase ani de pușcărie de la Gherla și din lagărele de exterminare din Balta Mare a Brăilei.Să îi aduceți aminte criminalului de frații Neamțu,de cum lovea la carotidă cu latul palmei…Unde ai îngropat morții de la Grindu?’’Într-un sfârșit doctorul nostru de suflete îl întreabă pe Dumnezeu de ce a suferit el și frații săi uciși și îngropați în morminte fără cruci.Cred că Dumnezeu i-a răspuns :’’pentru că ți-ai păstrat demnitatea doctore…ți-ai păstrat conștiința…iar asta te fericește….fericiți cei prigoniți pentru dreptate…a voastră este împărăția cerurilor’’.Nu vă vom uita niciodată…
Preot Rus Vasile