Preşedintele Radu Moldovan: Dragă Olimpiu, să ne veghezi de sus și să nu uiți că de aici, din comuna Șieu, ai luat o parte din sufletul nostru, alături de tine în ceruri!

Înalt Preasfinția Voastră Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, Preacucernice Părinte Consilier, Preacucernice Părinte Protopop, Prea cucernici Părinți, mult îndurerată familie, dragi și indurerati prieteni ai celui ce a fost un om drag sufletului nostru, Primarul comunei Șieu, Olimpiu Iuga Napeu!
Moartea, ce e moartea? Cu toții știm când ne-am născut, dar nu știm nimic despre momentul când plecăm de pe acest pământ. Acum, la revolta interioară și la durerea care mă macină, și pe mine și-s convins că și pe Dumneavoastră, simt nevoia să îi transmit morții gândul poetului Grigore Vieru:
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi ea ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi ei ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi tu mare, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Îmi este deosebit de greu să vorbesc astăzi și aici la timpul trecut despre un OM de care am vorbit întotdeauna la timpul prezent, despre un OM care întotdeauna a fost alături de mine când vorbeam oamenilor din acest sat și din această comună.
Nu mă așteptam și nu știu cine se aștepta, ca astăzi să vă vorbesc de lângă sicriul lui, despre el. Un PRIETEN al meu și al Dumneavoastră, care întotdeauna era calm și blând și cu un spirit al bunătății și al păcii cum rar găsim în ziua de azi.
Pentru mine, Olimpiu a fost la început doar un coleg de partid. Un coleg cinstit, harnic, alături de care am lucrat și am sperat că putem face ceva bun pentru oameni. În timp în schimb, la momente grele, la momente de cumpănă el a rămas demn, vertical și alături de oameni. Oameni pe care i-a iubit foarte mult!
Relația noastră, prietenia noastră m-a determinat întotdeauna să am încredere în el, în cuvântul lui. Fac această mărturisire ca să înţelegeţi cât de greu îmi este acum. Durerea, e mai presus de cuvinte..... Așa cum nu sunt cuvinte care să povestească un miracol, tot așa, nu avem cuvinte să spunem ce simțim acum!
Însă, trebuie să nu uităm că Dumnezeu îi ia la El tocmai pe cei pe care îi iubeşte mai mult. Dumnezeu îi culege din grădina vieții, pe cei care au ajuns să fie suficient de buni pentru a locui alături de el! Iar noi ceilalți rămânem în urmă, doar cu o amintire și cu un gol imens în suflete!
Toți cei care au avut ocazia să vorbească măcar odată cu Olimpiu, știu ce fel de om a fost: Calm, uneori tăcut, cu mult bun simț și cu o inteligență nativă foarte bine dezvoltată. Nu spunea prea multe, dar neobosit, de dimineața și până noaptea târziu muncea pentru cei dragi, pentru familie sau pentru orice om care la necaz i-a cerut ajutorul.
Olimpiu a ales de mai bine de 8 ani un drum greu și anevoios, care îi sperie pe cei mai mulți dintre oameni: administrația și gospodărirea unei comunități! Nu mulți sunt cei care se pun pe ei și interesele lor pe locul 2, ca să vină și să se zbată de dimineața până noaptea pentru interesul comun. Și, mai mult decât atât, în tot acest timp să fie oameni care nu oferă nici măcar un cuvânt de recunoștință, pentru această muncă care, iată că astăzi pe unul dintre noi, îl bagă în pământ!
Curajul de a conduce azi o comunitate a ajuns să fie considerat nebunie. Dar cineva trebuie să facă și asta și cei mai curajoși și puternici oameni, primarii, și-au asumat orice risc pentru a lupta ca satele lor să se dezvolte, iar românii noștri să poată fi egalii europenilor!
Ca om de administrație, ca prieten al lui Olimpiu și ca om de aceeași vârstă, de ieri mă macină o întrebare care nu-mi dă pace: oare merită?
Merită să ne zbatem zi de zi și ceas de ceas, fără oprire, să alergăm încoace și încolo, să încercăm să mulțumim pe toată lumea, să fim alături de toată lumea, la bine și la greu? Oare merită să ne punem pe noi, familia și oamenii cei mai dragi nouă pe locul 2 și pe locul 1 comunitatea?
Răspunsul îl primesc azi! Când văd atât de mulți oameni care plâng și se roagă pentru sufletul lui Olimpiu. Merită! Merită pentru că oamenii din România au nevoie de bărbați adevărați și fără frică, care să fie dispuși să piardă totul pentru a face bine oamenilor! Păstrând proporțiile, la fel cum Domnul Iisus Hristos s-a jertfit pe cruce, tot așa, ceas de ceas prin munca lui, Olimpiu s-a jertfit pentru viitorul acestei comune! Nu-i păsa că e iarnă sau vară, era în concediu, sau era 10 seara, dacă avea treabă și ceva de rezolvat, nu se punea la somn până nu rezolva.
De aceea dragul nostru prieten Olimpiu, noi ştim că drumul tău va fi bun, că toată munca ta de aici îţi va înlesni zborul spre locul cel de pace, mult dorit de toți oamenii! Ne doare că ne părăsești, dar Dumnezeu a decis că ești prea bun pentru lumea aceasta!
Mi-aș dori ca gândul acesta să fie mângâiere familiei tale. Ştim că și tu dar și noi cei apropiați ne-am dori ca ei să fie consolaţi, să nu sufere, dar e imposibil!
Le spun să-şi afle alinare în faptul că toate realizările tale facute pentru familie sau pentru semeni atunci când a fost cazul, ţi-au dat o aură ce nu se va lua de la tine, pentru că Domnul Dumnezeul Nostru judecă în dreptate şi adevăr!
Septimiu, tu ai fost lumina ochilor lui! Copilul bun și cuminte cu care se mândrea peste tot! Tu, Septimiu și copiii tăi veți duce mai departe ceea ce a lăsat Olimpiu aici pe pământ: un nume de cinste în această comună și pretutindeni pe unde a umblat! Peste ani, tu și copiii tăi vă veți mândri cu cel care a fost tatăl tău, primarul Șieului, Olimpiu Iuga Napeu!
CORINA, tu ai fost omul pe care Olimpiu s-a bazat cel mai mult și fără de care nu putea să facă tot ce a realizat! Te-a iubit și prețuit nespus, iar tu, acum trebuie să fii puternică! De azi înainte tu vei fi și mamă și tată pentru Septimiu! Atunci când va veni de la Facultate, și va vrea să își îmbrațișeze tatăl, și nu va avea pe cine, tu va trebui să îl iei în brațe și să îl mângâi!
Dragă Olimpiu, Bunul Dumnezeu sa te primească în rândul celor drepți! Să ne veghezi de sus și să nu uiți că de aici, din județul Bistrița-Năsăud, din comuna Șieu, ai luat o parte din sufletul nostru, alături de tine în ceruri!
Mi-e greu să mă despart de tine, dar nu mă pot împotrivi voii lui Dumnezeu: Rămas bun prieten drag! NU TE VOM UITA NICIODATă!
BUNUL DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE!!