Preţuire şi respect ! Familia directorului Greluş ! Lucreția și Vasile Greluș

Nadia Urian Linul

Ţin în mână un album mare, albastru, pe care este scris ,,Eu şi familia mea’’
Aparţine familiei profesor Greluş Vasile şi Lucreţia.
Încep să-l răsfoiesc, curioasă.
N- am copilărit în satul în care dânşii au predat, nici n-am fost eleva dânşilor. Am auzit
însă multe, despre dânșii. Multe şi frumoase! De aceea, sunt curioasă. Răsfoiesc...
Copil de ţarani ,din zona colectivizată, ,, cu nevoi multe’’, domnul director. Student apoi, şef de promoţie, profesor de chimie şi director la Școală Generală Cristeştii- Ciceului.
Da ,la această şcoală pe care a ales- o în locul oricărei alteia, din marile oraşe, atunci, la absolvire. A preferat să vină ,,ACASĂ’’Cine ar mai face azi, aşa?
Au urmat 15 ani de direcţiune, elevi pregătiţi, olimpiade şcolare, diplome, membru în
comisii, preşedinte, articole publicate...
Răsfoiesc, mai departe: Directorul Liceului Metalurgic Beclean, apoi, al Colegiului Naţional ,,Petru Rareş’’, Beclean. Consilier judeţean, preşedintele Comisiei pentru Cultură în Consiliul Judeţean. Diplomă de Excelenţă...Nu e puţin lucru !
Văd apoi imagini cu autorităţi, recunoaştere, apreciere, ziare şi articole.,, Omul de la catedră’’...Cât s- a scris despre dânsul! Despre dânsul, domnul profesor de fizică-chimie , învățătoarea Lucreția Greluș, despre frumoasa- i familie.
Mereu i- a stat alături, doamna învăţatoare Lucreţia. Cu zâmbetul pe
buze, cu sufletul deschis, gata oricând să- ţi adreseze întrebări despre sat, vecini, rude, evenimente, tradiţii, bucurii, împliniri sau tristeţi. Îi erau dragi oamenii şi locurile, satul şi valorile lui.Trăia prin fiecare, bucuria şi împlinirea. Dorul de sat, de oameni ,de elevi, de destine i- a ţinut mereu aproape pe aceşti ,,Oameni între oameni’’.
Dânşii revin în sat ori de câte ori este nevoie, se mândresc cu ceea ce găsesc aici şi ceea ce -i face să se mai simtă ,,cristureni’’. Ca şi cum, viaţa nu i- ar fi purtat prin alte locuri, dupa pensionare.
Apar mereu şi peste tot ,chipurile copiilor dânșilor : Daniel, Daniela,Vasile, Ada...
Da, din oameni de seamă au răsărit copii vrednici.Vrednici de educaţia şi învăţătura primită în familie şi şcoală...Cu ei, imaginea familiei este completă.
Priveşti poze şi vezi chipuri, asculţi poveşti şi vezi suflete. Suflete de oameni care si- au dedicat viaţa oamenilor, satului, copiilor, elevilor satului .Demni şi valoroşi, căutaţi, aleşi, indiferent ce rânduire a venit. Un Om Capabil rămâne... OM.
Si azi, domnul director este recunoscut și găsit, dintr- o mulțime de oameni, de cei cărora, poate, le- a uitat numele. E atât de firesc ! Invers, niciodată !
La câte lecții de grad nu este invitat special și azi ! De cei cârora le- a predat sau i- a avut colegi. Chiar dacă e în pensie și locuiește la Cluj ! Se simt onorați să- l aibă alături ,în astfel de momente !
Recunoştinţă, apreciere, preţuire şi mai ales, RESPECT !
E adevărat că ,,Numele cinstit, nici vântul nu- l suflă, nici apa nu- l îneacă!
Eşti mândru să spui că eşti dascăl în sat, că duci mai departe renumele şcolii şi dascălilor săi, dobândit cu atâta trudă şi dăruire de cei de dinainte, cei care au sădit ,,copaci’’şi au educat suflete. Sunt liste lungi de nume de elevi, pregătiţi şi merituoşi, datorită faptului că au avut norocul să- i aibă alături. Pe dânșii, dascălii Greluş şi pe alţii, la fel...
Doar aşa au putut alege chimia ca meserie şi disciplină de studiu.
Dacă ai reuşit să culegi roade, dacă mai poate să apară încă un un zambet pe chipul foştilor elevi, e pentru că aceştia au preţuit şi mai preţuiesc Dascălul.
,,Onoare şcolii şi dascălilor săi !’’
Preţuire şi respect, familiei Lucreția și Vasile Greluş !

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]